Imperiul Roman și creștinii
Ca orice tentativă de schimbare radicală, creștinismul nu a fost primit cu brațele deschise de elita religioasă și politică a perioadei. În această lecție vom evidenția acest lucru, uitându-ne la cum a evoluat relația dintre creștinism și mediul în care erau practicanții acestei religii, Imperiul Roman. Vom studia atitudinea conducătorilor romani față de creștinism, măsurile luate împotriva creștinilor și evenimente marcante care își au rădăcinile în mișcarea de persecuție.
Pe de altă parte, vom arunca o privire și asupra modului în care creștinii răspund provocărilor acestei perioade sumbre. Vă invităm să citiți lucrarea „Imperiul Roman și creștinii” pentru a afla mai multe!
De-a lungul a aproximativ 300 de ani comunitatea creștină, Biserica a avut de înfruntat două probleme mari: una externă, a persecuțiilor din partea statului roman și una internă, a ereziei (erezia este o interpretare eronată a învățăturii pe care a transmis-o Iisus). Cauzele persecuțiilor din partea statului roman au fost de mai multe feluri. Înainte de toate putem vorbi de o cauză politică: creștinii erau loiali lui Hristos, iar romanii Cezarului, cele două stări de fapt intrând de cele mai multe ori în conflict.
O altă cauză a fost de natură religioasă: creștinii refuzau sacrificiile pe altarele zeităților romane și în general refuzau închinarea la toți idolii care erau adorați în imperiu. Alte cauze se pot observa în domeniul social: creștinii propuneau egalitate socială, ceea ce în ochii aristocrației romane constituia o adevărată nebunie; și din punct de vedere economic putem spune că imperiul roman era afectat de creștinism, prin faptul că fabricanții de idoli, pictorii, arhitecții și preoții altarelor romane își simțeau amenințate mijloacele de existență, ...
