Creștinismul de la Constantin cel Mare

Primul împărat roman care arată îngăduință creștinilor este Constantin cel Mare (272-337). Apropiindu-se de religia creștină, mai ales prin mama sa împărăteasa Elena, Constantin dă în anul 313 Edictul de la Milano (Mediolanum). Acesta fost o scrisoare semnată de el și de împăratul Licinius și avea ca temă toleranța religioasă în imperiul roman. Licinius guverna partea de est a imperiului, în timp ce Constantin conducea provinciile din vest.

Viziunea Sfintei Cruci (Viziunea lui Constantin cel Mare)

Cei doi s-au întâlnit în palatul imperial de la Milano (Mediolanum) pentru a sărbători nunta lui Licinius cu sora lui Constantin și astfel au semnat textul scrisorii. Edictul de la Milano a marcat în mod oficial sfârșitul persecuției lui Dioclețian, în special și a aproape 3 secole de persecuții anticreștine, în general.