Lumea urbană în evul mediu

Secolul al XI-lea se remarcă prin dezvoltarea activităților agricole și comerciale, prin creșterea demografică, ceea ce determină (re)apariția orașelor. Populația rurală începe să migreze către oraș. Orașul medieval se formează astfel în zonele unde afluxul de oameni este mare, și anume de-a lungul arterelor de comunicație, pe lângă mănăstiri, castele sau târguri. O situație aparte o reprezintă orașele medievale care renasc pe locul unor vechi orașe antice.

Orașul medieval va fi astfel un centru predominant meșteșugăresc și comercial, bazat pe ideea de schimb, de acumulare a averilor și de afirmare a libertății personale, dar nu în ultimul rând și pe dezvoltarea învățământului și a culturii. Orașul medieval va fi în general denumit prin termenul german „burg” (fortăreață).

Dacă în zonele rurale micii meșteșugari și țăranii produceau prin meșteșuguri și agricultură produsele necesare traiului propriu, în lumea urbană meșteșugarii produc mărfuri adaptate cererii tot mai diversificate a orășenilor. Cel care asigura materia primă și mărfurile necesare meșteșugarului - de la lucrurile banale la produsele de lux - era negustorul. Alături de meșteșugari și negustori se mai remarcă o categorie, c...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in