Arta romanică

Dezvoltată concomitent cu ivirea monarhiei franceze inițial, arta romanică se va extinde și în Italia, Spania, Germania, Anglia sau Flandra. Principala formă de manifestare a artei romanice este arhitectura, reflectată cu predilecție în edificiile religioase – biserici și mănăstiri. Stilul romanic realizează o amplă sinteză între arta antică romană, arta carolingiană și arta migratorilor germani, peste care suprapune numeroase elemente preluate din arta bizantină și cea arabă.

În domeniul laic se remarcă arhitectura castelelor din această perioadă. Construite ca o necesitate în fața permanentelor lupte pentru supremație între seniorii feudali, pe de o parte și între seniori și țăranii iobagi, pe de altă parte, castelele feudale nu vor îmbrățișa atât un aspect artistic, cât unul utilitarist. Aceste castele vor fi construite pe înălțimi și se vor înconjura cu ziduri groase din piatră, având creneluri și turnuri de apărare.