Unirea Principatelor Române. Domnia lui Alexandru Ioan Cuza

Realizarea și recunoașterea Unirii

Cu toată opoziția Marilor Puteri, românii au reușit realizarea unirii. Unirea s-a realizat prin dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor. A. I. Cuza a fost ales domnitor la 5 ianuarie 1859 în Moldova și la 24 ianuarie 1859 în Țara Românească. Românii s-au folosit ingenios de faptul că în Convenția de la Paris nu se specifica niciunde că aceeași persoană nu are voie să ocupe funcția de domnitor în ambele Principate Române.

Pe plan extern urmează o perioadă de intensificare a eforturilor diplomatice menite să aducă recunoașterea internațională a unirii. Astfel, în martie 1859 are loc o nouă Conferință la Paris unde cinci dintre Marile Puteri recunosc dubla alegere a lui Cuza. Ulterior Austria și Imperiul Otoman, care refuzaseră inițial, vor recunoaște și ele acest act politic. Drept urmare, în 1860 domnul Cuza hotărăște unificarea Adunărilor și guvernelor, și realizează unirea deplină, în 1862, a Moldovei cu Țara Românească.

Domnia lui Cuza și principalele reforme

Domnia lui Al. I. Cuza poate fi împărțită în trei mari perioade, și anume:

• anii 1859-1861 (perioada de consolidare a unirii principatelor);
• anii 1862-1864 (perioada reformelor);
• anii 1864-1866 (perioada guvernării autoritare).

În timpul domniei lui Al. I. Cuza, punctele esențiale revendicate de mișcarea pașoptistă în programele revoluționare se concretizează prin reformele înfăptuite de acesta. Principalele reforme înfăptuite în timpul domniei sale, sunt:

• legea secularizării

...