Situația Țărilor Române după anul 1848

Convenţia de la Balta-Liman (1849) și Mișcarea unionistă

După intervenția militară otomană ce a pus capăt revoluției din Țara Românească, în anul 1849 Turcia şi Rusia au semnat o convenție, numită „Convenţia de la Balta-Liman” ale cărei prevederi erau: numirea domnitorilor români de către Turcia şi Rusia pentru o durată de 7 ani şi înlocuirea Adunărilor cu Divanuri alcătuite din boieri care erau numiţi de domn, precum și reintroducerea Regulamentelor organice. 

Domnitorii nu mai erau aleși, ci erau numiți de către țar și sultan. Au venit astfel la conducerea țării domnii regulamentari: Grigore Alexandru Ghica în Moldova şi Barbu Ştirbei în Ţara Românească, până în 1856. În timpul domniei lor s-au continuat reformele pentru modernizarea instituțiilor țării, ei fiind adepții unui reformism al statului de tip iluminist.

Cum numeroși revoluţionari au plecat în străinătate, domnitorul Moldovei - Grigore Alexandru Ghica - va permite revenirea acestora în ţară; ei vor organiza o mişcare unionistă, creând asociaţii şi înfiinţând reviste care militau pentru unire. De asemenea, revoluționarii au militat în timpul exilului pentru unirea românilor, mediatizând în presa şi în rândul oamenilor politici din Europa doleanțele românilor.

Grigore Alexandru Ghica

Tratatul de Pace de la Paris (1856)

Între 1853-1856 se desfășoară Războiul Crimeei dintre Rusia şi Imperiul Otoman, război care se finalizează cu înfrângerea Rusiei. La încheierea ră...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in