Răscoala de la 1907

Arenda: cauza răscoalei

Sistemul agrar românesc era bazat la începutul secolului al XX-lea pe o împărțire neechitabilă a pământurilor. Moșierii dețineau în proprietate terenuri de zeci și chiar sute de hectare, în timp ce țăranii (care reprezentau la momentul izbucnirii revoltelor din 1907 aproximativ 80% din populația țării) dețineau în proprietate un teritoriu insuficient pentru a-și asigura un nivel de trai corespunzător. Boierii moșieri, mutați la orașe sau plecați în străinătate, au închiriat proprietățile lor unor intermediari, numiți arendași, care în unele cazuri erau de origine străină (greci, evrei sau armeni). Arendașul plătea o anumită sumă pentru pământul pe care îl administra, el încercând însă să obțină un profit cât mai mare prin exploatarea țăranilor.

În contextul în care acești arendași erau nevoiți să plătească sume tot mai mari proprietarilor (moșierii), povara economică a căzut pe umerii țăranilor care lucrau pe aceste moșii. Astfel, țăranii erau obligați să cultive culturi destinate exportului (care aduceau arendașilor câștiguri financiare crescute), fără însă a beneficia de o îmbunătățire a stării lor economice. Așadar, acesta a fost contextul izbucnirii revoltelor din 1907. 

Obiectivul revoltei țărănești din 1907 a fost eliminarea exploatării marilor moșieri și arendași, desființarea marilor moșii și împroprietărirea țăranilor. Sloganul răsculaților de la 1907 a fost: „Vrem...