Între pluripartidism și regimurile partidului unic în România secolului al XX-lea

Dreptul de vot și pluripartidismul

După Primul Război Mondial au loc schimbări importante în viața politică a României, cea mai notabilă fiind reforma electorală, prin care se introduce votul „universal, egal, direct, secret și obligatoriu” pentru cetățenii de sex masculin cu vârsta de peste 21 de ani. România va acorda drept de vot femeilor abia după al Doilea Război Mondial. Semnarea de către regele Ferdinand a Decretului-lege cu privire la reforma electorală (14 noiembrie 1918) va pune capăt astfel sistemului de vot cenzitar ce data din timpul lui Cuza.

Două consecințe majore va aduce această schimbare, și anume:

• creșterea numărului electorilor (în 1911 erau cca 100 000 alegători direcți și 1 000 000 indirecți iar în 1920 erau 3 000 000 alegători, toți cu vot direct)
• dispariția de pe scena politică a Partidului Conservator, care nu va mai reuși să își atragă sprijinul poporului. Se va consolida Partidul Național Liberal și vor apărea partide noi precum Partidul Național Țărănesc (care devine al doilea partid ca importanță politică, prin fuzionarea Partidului Național Român din Transilvania cu Partidul Țărănesc), Partidul Poporului, Liga Apărării Național-Creștine (LANC), Partidul Comunist (1921) ș.a.

Pluripartidismul de pe scena politica românească era șubrezit de certa dominanță a celor două partide mari...