Studiu de caz - Voci ale diplomației românești

Pe parcursul istoriei lor, românii au luptat pentru apărarea independenţei şi menţinerea fiinţei statale, folosind atât calea armelor, cât și arta diplomaţiei. În relațiile internaționale din sud-estul Europei secolelor al XVI-lea - al XVIII-lea se remarcă în mod repetat conflictul dintre Imperiul Otoman și statele creștine. Țările Române s-au implicat în acest conflict și în relațiile internaționale din această perioadă urmărind redobândirea independenței.

După secolul al XVIII-lea , vocile diplomației românești susțin cu fervoare cauza autonomiei, a Unirii Principatelor și a independenței politice în interiorul diverselor organisme internaționale, la conferințe și întruniri, în fața cancelariilor europene. De-a lungul timpului, diplomaţia românească a avut parte de lideri politici deosebiţi, precum: Dimitrie Cantemir, Ion Ghica, Mihail Kogălniceanu, Alexandru Marghiloman, Take Ionescu, Nicolae Titulescu, Grigore Gafencu, lista putând continua.

Alexandru Marghiloman semnând Tratatul de la București din 7 mai 1918

Dintre aceștia, ne vom opri atenția asupra lui Take Ionescu și Nicolae Titulescu, în mod special, personalitățile lor marcând politica externă românească la începutul secolului al XX-lea.