Spațiul românesc între diplomație și conflict în Evul Mediu și la începuturile modernității

De ce studiem tema aceasta?

Luptele purtate de români pe parcursul secolelor XIV-XVI au constituit o perioadă de consolidare a statelor medievale românești, de apărare a integrității lor teritoriale și a independenței lor politico-administrative. În fața tendințelor expansioniste ale Imperiului Otoman și a dorinței acestuia de a înainta până la Viena, în inima Europei, Țările Române au avut un rol activ, reușind să oprească înaintarea turcilor la Dunăre. În acest context s-a afirmat, pe bună dreptate, că Țările Române, au reprezentat un „bastion al creștinătății” în calea înaintării otomane. 

Se remarcă în lupta antiotomană mari personalități politice în persoana unor domnitori precum Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Iancu de Hunedoara, Vlad Țepeș, Ștefan cel Mare, care au știut să îmbine diplomația și confruntările militare în realizarea acestor deziderate enumerate mai sus.

Sfârşitul secolului XVI şi începutul secolului XVII au fost marcate de domnia lui Mihai Viteazul (1593-1601), cel care a reușit să unească pentru scurt timp cele trei state româneşti: Ţara Românească,...