Politica externă în primii ani ai regimului comunist

În perioada de după cel de-al Doilea Război Mondial, relaţiile internaţionale au fost dominate de conflictul ideologic dintre cele două mari blocuri politice constituite: pe de o parte S.U.A. şi statele democratice şi pe de altă parte U.R.S.S. şi statele comuniste. Acest conflict ideologic a rămas în istorie sub numele de Războiul Rece (numit „rece” deoarece relaţiile dintre cele două tabere erau foarte încordate, fără a se ajunge însă la o confruntare militară directă). 

Războiul Rece începe după terminarea celui de-al Doilea Război Mondial şi se încheie odată cu desfiinţarea U.R.S.S. (1946-1991). 

Începerea Războiului Rece

Debutul Războiului Rece a fost considerat discursul ținut de Winston Churchill la 5 martie 1946, în fața studenților Universității din Fulton (Missouri, SUA), discurs din care cităm următoarele: „De la Stettin, în Baltica, la Triest, în Adriatica, o cortină de fier a căzut peste continent. În spatele ei se găsesc capitalele tuturor țărilor Europei Orientale: Varșovia, Berlin, Praga, Viena, Budapesta, București, Sofia. Toate aceste orașe celebre, toate aceste națiuni se găsesc în sfera sovietică și toate sunt supuse, sub o formă sau alta, nu doar unei influențe sovietice, dar și controlului foarte strâns și în continuă creștere al Moscovei.” 

Churchill dorea de fapt să transmită „lumii libere”, în special Statelor Unite ale Americii, un mesaj de alarmă, necesitatea realizării unui baraj în Europa, care să pună la adăpost statele occidentale de acțiunile politicii sovietice.

De la s...