România în perioada Războiului Rece

Europa postbelică a fost împărţită între sferele de influenţe occidentală şi sovietică. Dacă Occidentul a trecut la reconstrucţie prin intermediul Planului Marshall, statele Europei Răsăritene au devenit state satelit ale Uniunii Sovietice, adoptând metodele economiei planificate şi ale politicii unui singur partid totalitar. Ţările Europei Occidentale au devenit în mare parte membre ale NATO, în timp ce cele mai multe dintre statele din Europa Răsăriteană s-au aliat în Pactul de la Varşovia, aceste două alianţe militaro-politice fiind cele care au alimentat Războiul Rece.

România a făcut și ea parte pentru aproape jumătate de secol din blocul comunist. În funcție de conducătorii săi și interesele acestora, poziția țării noastre nu a fost mereu stabilă, existând perioade când deschiderea spre Occident a fost foarte mare și perioade când linia moscovită a fost respectată întocmai.

În anul 1989 s-a prăbuşit regimul comunist în toate statele Europei de Est. Acest proces a fost favorizat de politica de reforme economice şi sociale (numită perestroika –restructurare) introdusă de conducătorul Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, începând cu 1985. Prin politica sa reformatoare și colaborarea cu preşedinţii americani, Gorbaciov a pus capăt Războiului Rece (1946-1991).