Congresul de la Berlin (1878)

În urma Războiului Ruso-Turc din 1877-1878 se încheie un tratat de pace la San Stefano, între Rusia şi Imperiul Otoman. În urma acestui tratat, Rusia obţine însă o influenţă foarte mare în Balcani, de unde reacția Marilor Puteri de respingere a acestei înțelegeri ruso-otomane. Marile Puteri europene solicită, drept urmare, reluarea discuţiilor la Congresul de la Berlin în 1878. La acest congres au participat Germania, Marea Britanie, Austro-Ungaria, Italia, Rusia şi Imperiul Otoman.

România a trimis o delegaţie condusă de I. C. Brătianu şi M. Kogălniceanu. Prevederile pentru România din tratatul de la Berlin erau aceleași cu cele din tratatul de la San Stefano: independenţa României era recunoscută internaţional, dar Rusia obţinea cele trei judeţe din sudul Basarabiei. Ca recompensă pentru aceste pierderi, România primea Dobrogea, teritoriu ce se afla în posesia Imperiului Otoman din timpul lui Mircea cel Bătrân. Tratatul de la Berlin a recunoscut, de asemenea, independenţa Serbiei şi autonomia Bulgariei.

Participanți la Congresul de la Berlin (1878)

Deși România obținuse recunoașterea internaţională a independenței, evoluția statului român depindea în mare măsură de asigurarea unor garanții de securitate, în contextul în care la sfârșitul războiului balcanic Rusia amenințase cu pretențiile sale hegemonice și ceruse dezarm...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in