Acțiuni politice și diplomatice (1866-1918)

După înlăturarea lui Cuza, în timpul regelui Carol I, România devine un stat modern, guvernat după principiile liberalismului. În 1866 este adoptată Constituţia liberală, una dintre cele mai moderne din Europa vremii. Eforturile politice ale tânărului stat român s-au concentrat asupra obținerii independenței față de Imperiul Otoman și, de asemenea, spre obținerea unor garanții de securitate în eventualitatea unor atacuri externe.

Având statutul de vasală a Imperiului Otoman, România nu avea voie să aibă ambasade sau să încheie tratate internaţionale. Cu toate acestea, românii au încercat de nenumărate ori să obţină independenţa pe cale diplomatică, ultima încercare în acest sens având loc în 1876, iniţiată de ministrul de externe Mihail Kogălniceanu.

Devenise însă evident că obținerea independenței era posibilă numai pe calea armelor. Contextul favorabil în realizarea acestui deziderat a fost considerat redeschiderea problemei sau chestiunii orientale în 1875, când în Peninsula Balcanică izbucnesc o serie de răscoale ale bulgarilor, bosniacilor şi sârbilor pentru eliberarea de sub stăpânirea Imperiului Otoman. Rusia a sprijinit aceste revolte antiotomane ale popoarelor ortodoxe din Peninsula Balcanică, însă în spatele reacției sale se ascundea și interesul pe care aceasta îl avea în controlarea strâmtorilor Bosfor și Dardanel...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in