Acțiuni politice și diplomatice (1866-1918)

Formarea statului român modern

După înlăturarea lui Cuza, în timpul regelui Carol I, România devine un stat modern, guvernat după principiile liberalismului. În 1866 este adoptată Constituţia liberală, una dintre cele mai moderne din Europa vremii. Eforturile politice ale tânărului stat român s-au concentrat asupra obținerii independenței față de Imperiul Otoman și, de asemenea, spre obținerea unor garanții de securitate în eventualitatea unor atacuri externe.

Având statutul de vasală a Imperiului Otoman, România nu avea voie să aibă ambasade sau să încheie tratate internaţionale. Cu toate acestea, românii au încercat de nenumărate ori să obţină independenţa pe cale diplomatică, ultima încercare în acest sens având loc în 1876, iniţiată de ministrul de externe Mihail Kogălniceanu.

Chestiunea orientală

Devenise însă evident că obținerea independenței era posibilă numai pe calea armelor. Contextul favorabil în realizarea acestui deziderat a fost considerat redeschiderea problemei sau chestiunii orientale în 1875, când în Peninsula Balcanică izbucnesc o serie de răscoale ale bulgarilor, bosniacilor şi sârbilor pentru eliberarea de sub stăpânirea Imperiului Otoman. Rusia a sprijinit aceste revolte antiotomane ale popoarelor ortodoxe din Peninsula Balcanică, însă în spatele reacției sale se ascundea și interesul pe care aceasta îl avea în controlarea strâmtorilor Bosfor și Dardanele și de a elimina, în consecință Imperiul Otoman din Europa.

În 1877 Rusia doreşte să trimită trupe în ajutorul popoarelor slave și se încheie o Convenţie militară între Rusia şi România la 4 aprilie 1877, care permitea trecerea armatelor rusești prin teritoriile românești spre Balcani; totodată, Rusia se angaja să respecte integritatea teritorială a ţării noastre, trupele rusești urmând să aibă un traseu prestabilit în drumul lor spre Imperiul Otoman. La trecerea armatei ruse pe teritoriu României, turcii bombardează localităţile româneşti de la Dunăre (Calafat, Corabia, Giurgiu), iar românii ripostează bombardând la rândul lor localităţile turceşti de la sudul Dunării.

Proclamarea independenței României

La 9 mai 1877 Parlamentul României proclamă independenţa României. Acest moment a fost ales ca urmare a stării de război care deja apăruse între România și puterea sa suzerană, Imperiul Otoman. România profită în acest fel de conflictul ruso-turc, alimentat inclusiv de nemulțumirea popoarelor balcanice care se răsculaseră împotriva otomanilor. În acest mod, România s-a folosit de situația internațională favorabilă pentru a-și obține independența.

Războiul Ruso-Turc se încheie în februarie 1878, prin înfrângerea turcilor de către trupele ruso-române. Intervenția diplomației occidentale și a flotei britanice în strâmtori împiedică o prăbușire totală a Imperiului Otoman. 

Congresul de la Berlin (1878)

În urma Războiului Ruso-Turc din 1877-1878 se încheie un tratat de pace la San Stefano, între Rusia şi Imperiul Otoman. În urma acestui tratat, Rusia obţine însă o influenţă foarte mare în Balcani, de unde reacția Marilor Puteri de respingere a acestei înțelegeri ruso-otomane. Marile Puteri europene solicită, drept urmare, reluarea discuţiilor la Congres...