România și concertul european

În lecția ”România și concertul european” vom explica rolul României pe scena europeană începând cu cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea – prima jumătate a secolului al XX-lea. Astfel, vom face o prezentare a celor mai importante de acțiuni militare și de politică externă românească. De asemenea, vom analiza modul în care România s-a poziționat în relație cu cele mai importante evenimente istorice în această perioadă.

Printre principalele teme care urmează să fie abordate, din perspectiva relațiilor diplomatice, amintim: Războiul Crimeei (1853-1856), Congresul de Pace de la Paris (1856), Congresul de la Berlin (1878), Războaiele Balcanice, marile alianțe din Primul și Al Doilea Război Mondial. 

Harta Europei după Congresul de la Viena din 1815 / Domeniul Public

Obținerea independenței României în urma Războiului ruso-turc din 1877-1878 a schimbat statutul juridic internațional al țării și a avut consecințe importante asupra politicii sale interne și externe. Implicarea României în confruntările marilor puteri europene în Peninsula Balcanică va demonstra faptul că România a fost un factor de stabilitate în zonă, mai ales în timpul celor două războaie balcanice. În toată această perioadă și în anii ce au urmat, România a dat dovadă de maturitate politică, depunând numeroase eforturi diplomatice sau/și militare pentru recunoașterea statutului său internațional.

Totodată, apariția României ca stat se află în strânsă legătură cu acțiunile militare și diplomatice întreprinse de Marile Puteri în regiune. Astfel, pentru a înțelege pe deplin formarea statului national român este necesară cunoșterea contextului geopolitic al Europei acelor vremuri. Vom începe cu o scurtă introducere despre Epoca Fanariotă, începută oficial în 1711 în Moldova și 1716 în Țara Românească și încheiată ca urmare a presiunii exercitate de Revoluția lui Tudor Vadimirescu de la 1821.