Practici politice totalitare. România și Europa secolului al XX-lea între democrație și totalitarism

Regimurile totalitare, alături de cele democratice, sunt regimurile care au dominat scena politică pe parcursul secolului al XX-lea (cunoscut din acest motiv și sub denumirea de ,,secolul extremelor”). Totalitarismul reprezintă acea formă de organizare a societății în care statul controlează toate aspectele vieții politice, economice, sociale și private. Cele trei regimuri totalitare studiate sunt nazismul, fascismul și comunismul. Practicile politice totalitare reprezintă totalitatea acțiunilor prin care aceste regimuri și-au impus controlul într-un mod abuziv. 

Apariția și afirmarea regimurilor totalitare

La finalul Primului Război Mondial (1914-1918) asistăm la restructurarea hărții Europei: imperiile multinaționale s-au destrămat (Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Ţarist, Imperiul Otoman), au apărut state noi (Cehoslovacia) și alte teritorii s-au unificat cu state care au participat la război și au fost în tabăra câştigătoare (de exemplu, Transilvania, Bucovina și Basarabia s-au unit cu România, iar Alsacia cu Franța).

Cele două mari tabere din Primul Război Mondial au fost Aliații/Antanta (Anglia, Franța, SUA, Italia, Japonia, Polonia, România, Serbia, Cehoslovacia) și Puterile Centrale (Imperiul Austro-Ungar, Imperiul Otoman, Germania și Bulgaria). La un an de la încheierea războiului, Aliații (Antanta) și Puterile Centrale au încheiat Tratatul de la Versailles (1919). Prin acest tratat de pace, influența țărilor învinse în război (Puterile Centrale) era diminuată, din motive de siguranță și protecție. Pe lângă acest tratat, au mai fost semnate și alte tratate de pace care au creat o serie de numulțumiri în rândul societății țărilor învinse în război. 

Nazismul în Germania

Germania, considerată principala responsabilă pentru izbucnirea războiului, a fost...