Declinul democrației și liberalismului

Democrația după Primul Război Mondial

Sfârșitul Primului Război Mondial a fost privit de cei mai mulți dintre liderii acelor vremuri ca o victorie finală a democrației împotriva imperiilor și a regimurilor autoritare. Istoria avea să arate o altă realitate, și anume că din acel punct începea cu adevărat confruntarea dintre democrație și totalitarism, odată cu afirmarea comunismului și a fascismului. 

Declinul democrației în perioada interbelică s-a datorat, în principal, nemulțumirilor legate de modul în care guvernele statelor democratice au gestionat Marea Criză de la sfârșitul anilor ’20, care a afectat o mare parte din populația lumii. Un alt factor important a constat în nemulțumirile legate de modul în care Tratatele de la Paris-Versailles au redesenat harta lumii la sfârșitul războiului; în acest context s-au dezvoltat sentimentele iredentiste în cadrul statelor care s-au regăsit în tabăra învinșilor sau care au fost nemulțumite de prevederile tratatelor. 

România a cunoscut, la fel ca cea mai mare parte a statelor europene, un puternic declin al democrației începând cu prima jumătate a anilor ’30, pentru ca în ajunul celui de-Al Doilea Război Mondial să devină în mod oficial dictatură regală. Efectele Marii Crize și intrigile politice ale acelor vremuri au slăbit democrația românească și au creat un mediu propice ascensiunii legionarilor, ascensiune care a fost încurajată inclusiv de sprijinul extern al Germaniei Naziste.

Marea Criză

După cum am văzut în subcapitolul dedicat liberalismului clasic, unul dintre principiile de bază ale acestuia este laissez-faire, sumarizat în neintervenția statului în economie. Marea Criz...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in