Constituția din 1938
Instaurarea regimului totalitar carlist
Urmând tendința din Europa secolului al XX-lea, unde se impuseseră deja regimuri autoritare (Polonia, Portugalia, Austria) sau dictatoriale (Italia, Germania), regele Carol al II-lea (1930-1940) urmărește să instaureze și în România un regim monarhic autoritar.
La alegerile parlamentare din 1937, niciun partid politic nu a obţinut 40% din voturi pentru a primi „prima electorală”, adică majoritatea. În acest context, regele va propune poporului o nouă constituție, votată prin plebiscit.
Constituția va fi promulgată prin decret regal în 27 februarie 1938. Promulgarea acestei constituții a fost considerată un abuz din partea regelui, deoarece actul fundamental nu mai emana de la naţiune, ci de la puterea executivă – regele. De asemenea, acest act fundamental este considerat un abuz și deoarece nu s-au respectat procedurile în vigoare pentru revizuirea constituției anterioare (art. 129 și 130 ale Constituției de la 1923).
Comparație cu Constituțiile din 1866 și 1923
Comparativ cu constituțiile din 1866 și 1923, Constituția din 1938 nu mai are caracter liberal. La o lună de la promulgarea Constituției, regele va desființa partidele politice, rămânând singurul deținător al puterii. Consecinţa desfiinţării regimului pluripartidist a determinat apariţia partidului unic, numit Frontul Renaşterii Naţ...
