Constituțiile României
În această parte a manualului te vei putea informa cu privire la constituțiile României. Constituţia reprezintă actul juridic şi politic fundamental al unui stat. Prin acest act se reglementează funcționarea statului în toate compartimentele, conținând principii referitoare la forma de guvernământ, structurile şi atribuţiile puterilor în stat, drepturile și libertățile fundamentale ale cetăţenilor.
Constituția din 1866 și Constituția din 1923 validează noua realitate politică a României moderne. Prima a fost adoptată după un eveniment delicat, abdicarea forțată a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în urma căreia cârma țării a fost preluată de Carol I. Constituția din 1923 are un rol deosebit de important în consolidarea statului proaspăt format - România - în 1918. Constituția din 1938 se deosebește de cele două menționate anterior întrucât are un caracter autoritar, puterea totală concentrându-se în mâinile unei singure persoane - regele Carol al II-lea.
Constituția din 1948, Constituția din 1952 și Constituția din 1965 au fost constituții comuniste, cu caracter totalitar. Drepturile și libertățile cetățenești nu erau respectate, iar puterea era concentrată în mâinile partidului unic, care avea control asupra tuturor instituțiilor statului. După căderea regimului totalitar comunist, România a adoptat o Constituția democratică din 1991.
Dacă parcurgi acest capitol despre constituțiile României vei putea observa particularitățile acestor acte fundamentale și cum au legitimat ele regimurile existente la vremea când au fost elaborate.
