Ocupații și statute profesionale

În capitolul ”Ocupații și statute profesionale” te vei putea informa cu privire la felul în care piața muncii a evoluat în secolul al XX-lea.

Astfel că, în ce privește ocupațiile și statutele profesionale, se observă că cerințele de pe piața muncii, indicii de eficiență și performanță, competiția pentru anumite posturi bine cotate și remunerate corespunzător au determinat creșterea gradului de pregătire profesională și specializarea pe anumite segmente de producție.

Profesiile tradiționale legate de industrie și agricultură au fost umbrite de profesiile legate de noile domenii apărute, odată cu dezvoltarea tehnologiei. În ce mod au fost umbrite și cum s-au dezvoltat noile profesii poți afla citind mai departe lecția ”Ocupații și statute profesionale.”

Creșterea populației urbane și fenomenul industrializării nu au determinat o explozie a clasei  muncitoare, ca în cazul primei revoluții industriale. Se remarcă accentuarea consolidării clasei de mijloc, atât din punct de vedere numeric, cât și din perspectiva forței deținute. După Primul Război Mondial putem nota între alte schimbări și cea a emancipării femeii, care a început să practice meserii până atunci efectuate doar de bărbați. De asemenea, trebuie să menționăm dezvoltarea sectorului terțiar, care însumează serviciile menite să asigure o desfășurare normală și eficientă a sectoarelor primar și secundar.

Sectorul terțiar cuprinde astfel totalitatea activităţilor economice care deservesc producţia industrială şi agricolă, precum şi necesităţile populaţiei. Dezvoltarea sectorului terțiar va duce astfel inevitabil pe de o parte la apariția unor profesii noi, iar pe de altă parte, la dispariția altora – cu predilecție în ramurile agriculturii și meșteșugurilor tradiționale.

Acest fenomen însă se manifestă diferit de la o zonă geografică la alta, potrivit specificului fiecăreia, în țările preponderent agrare, precum China, Indonezia, India, lucrând în continuare un număr însemnat de oameni în aceste ramuri; pe de altă parte, meșteșugurile tradiționale au beneficiat de pe urma deschiderii către piața mondială și dezvoltarea turismului.

Legat de meșteșugurile tradiționale au fost implementate în multe state europene programe guvernamentale speciale menite să stimuleze practicarea acestor meșteșuguri și să promoveze produsele de artizanat și valorile tradiționale, ducând în același timp la creșterea numărului de locuri de muncă în acest domeniu și în cele conexe.

Creșterea gradului de pregătire profesională

Progresele tehnologice din secolul al XX-lea au determinat modificări semnificative la nivelul ocupațiilor și statutelor profesionale, oamenii învățând să se adapteze la aceste noi realități. Cerințele de pe piața muncii, indicii de eficiență și performanță, competiția pentru anumite posturi bine cotate și remunerate corespunzător au determinat creșterea gradului de pregătire profesională și specializarea pe anumite segmente de producție.

Conceptul modern de „carieră” evaluează simpla ocupație în strânsă legătură cu ideea de avansare a unui angajat într-un anumit domeniu de activitate, fapt ce presupune o responsabilitate mai mare, un prestigiu mai mare, o remunerație corespunzătoare, dar și o pregătire profesională de un nivel mai înalt. Se remarcă astfel creșterea numărului de specialiști în domeniile nou apărute, precum utilizarea informaticii și a inteligenței artificiale, producerea energiei, telecomunicațiile, explorarea spațiului ș.a.m.d. Spre exemplificare, domeniul informaticii ocupa în 1981 în Statele Unite ale Americii 16,5% din forța de muncă.

Profesiile tradiționale legate de industrie și agricultură au fost umbrite de profesiile legate de noile domenii apărute:

  • informatică,
  • televiziune,
  • publicitate,
  • relații cu publicul,
  • finanțe-turism etc.

Între noile profesii care au apărut amintim cele de: 

  • informatician,
  • analist,
  • psiholog,
  • asistent social,
  • consilier,
  • nutriționist,
  • agent de asigurări,
  • crainic TV etc., cele mai multe fiind, după cum se poate observa din sectorul terțiar.

Statele Unite dețin unul din cele mai dezvoltate sectoare terțiare și se apreciază că aproximativ 70% dintre profesii utilizează informatica, în domenii din cele mai diferite: învățământ, administrație, sănătate, asigurări, bursă.

O evaluare statistică din 1979 a relevat faptul că ocupația ce deținea locul întâi era cea de funcționar, secondată de cea de muncitor și urmată apoi de cea de fermier. Categoria “gulerelor albe” (termen atribuit acelor categorii de angajați care nu efectuează operații manuale) este mai mare din punct de vedere numeric decât categoria “gulerelor albastre” (termen atribuit acelor categorii de angajați care în exercitarea meseriei efectuează operații manuale; aceștia purtau salopete de lucru îndeobște de culoare albastră, de unde denumirea acordată); și nu numai că o depășește numeric, ci este într-o continuă creștere.  

Se resimte, așadar, necesitatea unei pregătiri profesionale adecvate, de specialitate, în sectoarele de execuție, unde se utilizează mașini și roboți industriali performanți. Salariile anajaților au crescut progresiv și, de asemenea, și nivelul de trai. Costurile vieții însă au un ritm mai lent de creștere, la care se adaugă și posibilitatea de a lua credite bancare, ceea ce a permis numeroase facilități casnice și o retragere mai timpurie din activitate.

Apare noțiunea de protecția muncii ce are drept scop prevenirea riscurilor și a accidentelor profesionale, instruirea și protejarea angajaților. Normele de protecția muncii sunt reglementate de legislația fiecărei țări în concordanță cu anumite norme universal valabile, stabilind un raport echitabil între drepturile salariaților și obligațiile angajatorilor.

O dată cu reducerea programului săptămânal de lucru se observă că oamenii alocă timpul liber suplimentar familiei, dar și activităților în aer liber, sportului, excursiilor, lecturii etc.