Anul 1821 și mișcarea condusă de Tudor Vladimirescu
Contextul mișcării lui Tudor Vladimirescu
Anul 1821 va reprezenta momentul declanșării luptei pentru redobândirea vechilor privilegii ale Țării Românești și se va încadra în contextul general al începutului de secol XIX, context care viza speranța comună a popoarelor ortodoxe balcanice (greci, sârbi, bulgari și români) de eliberare de sub dominația otomană. Mișcarea românească a fost condusă de Tudor Vladimirescu și a avut multiple cauze, atât interne, cât și externe, epoca domniilor fanariote conducând la instabilitatea politică a Țărilor Române, la care se adaugă abuzurile boierilor, creșterea obligațiilor fiscale și nemulțumirea tuturor păturilor sociale.
Pe plan extern asistăm la unele schimbări aduse în mentalitatea și organizarea politică europeană prin Revoluția Franceză (1789), la o serie de mișcări pentru afirmarea națională ale sârbilor (între 1804-1816, conduși de Miloș Obrenovici I), bulgarilor, albanezilor sau grecilor. Mișcarea românească s-a desfășurat în strânsă legătură cu mișcarea grecilor de eliberare de sub stăpânirea Imperiului Otoman, care a fost organizată de o societate secretă grecească, Eteria.
Eteria
Eteria a fost înființată în anul 1814 la Odessa și a fost condusă de Alexandru Ipsilanti; ea urmărea declanșarea unei revolte generale în Balcani împotriva dominației otomane, cu sprijinul rusesc. Comitetul de oblăduire de la București îl va desemna pe Tudor drept conducător al mișcării românești. Tudor a colaborat cu Al. Ipsil...
