Imperiul Austriac și Austro-Ungar
La mijlocul secolului al XIX-lea, Imperiul Habsburgic era un mozaic alcătuit din 12 naționalități, între care menționăm germani, maghiari, cehi, slovaci, polonezi, români, sârbi, croați, italieni. Această diversitate etnică, la care se adaugă și întinderea teritorială, au constituit însă o piedică pentru o guvernare eficientă și a determinat scăderea autorității statului. Cu toate acestea, Imperiul a reușit să facă față naționalismului ce a răbufnit prin mișcările de la 1848, restabilind politica absolutistă.
Domnia împăratului Franz Josef
Între atribuțiile împăratului - Franz Josef (1848- 1916) - se numără numirea miniștrilor, a înalților funcționari, precum și a guvernatorilor de provincii; tot împăratul instituia starea de urgență sau dădea vot de veto absolut acelor legi pe care le considera necorespunzătoare cu interesele statului. Autoritatea imperială era sprijinită de armată, birocrație, aristocrație și de biserica catolică (bisericii i s-a încredințat rolul de supraveghetoare a școlii).
Se remarcă politica neoabsolutistă promovată de către ministrul de interne austriac Alexander von Bach, începând cu ianuarie 1849, ale cărei principii erau: reprimare, centralizare, germanizare. Însă, în contextul luptei naționale, această abordare nu avea...