Regimurile politice postpașoptiste între democrație și autoritarism

Aici ne concetrăm pe regimurile politice instaurate în România după Revoluția de la 1848.

Aspirațiile interne ale românilor și politica externă

Evoluția statului și a societății românești postpașoptiste continua potrivit obiectivelor Revoluției de la 1848. Pe plan intern persistă confruntarea dintre cele două grupări politice, cea  liberală și cea conservatoare: în timp ce liberalii doreau o occidentalizare rapidă, conservatorii erau adepții unei schimbări lente, care să fie în deplin acord cu tradițiile românești.

Ocupația rusă și Convenția de la Balta-Liman din 1849 semnată între Imperiul Otoman și cel Țarist vor restabili protectoratul rusesc în Țările Române; victoria Franței în Războiul Crimeii (1853-1856) va schimba raportul de forțe la Dunărea de Jos, confirmându-se politica externă a lui Napoleon al III-lea (1852-1870), acesta susținând aspirațiile naționale ale popoarelor aflate sub stăpânirea habsburgică sau rusă.

Problema românească devine o problemă europeană, ajungând în atenția Marilor Puteri la Congresul de pace de la Paris (1856). Anglia, Franța, Rusia, Imperiul Otoman, Prusia, Regatul Sardiniei și al Piemontului, Imperiul Habsburgic – cele 7 Mari Puteri – vor adopta în cadrul Tratatului de Pace de la Paris intrarea Principatelor Române sub garanția lor colectivă; de asemenea, hotărăsc constituirea Adunărilor ad-h...