Marile religii ale lumii
Apariția și răspândirea religiei
Putem vorbi despre religie de la încă din perioada preistorică. Arheologii au descoperit anumite idei religioase încă din perioada paleoliticului mijlociu și inferior
Firește că și oamenii peșterilor aveau să se reorienteze în materie de religie, mai bine spus, să-și dezvolte noi concepții. Spre perioada de sfârșit a paleoliticului, dar cu accente puternice în perioada epocii noi a pietrei, neoliticul, în timpul matriarhatului, au apărut o serie de statui cu destinație religioasă ce întruchipau o „zeiță-mamă” a Pământului, rodnică și fertilă, oamenii închinându-se acesteia. O astfel de statuie celebră este cea a lui Venus din Willendorf. Cu trecerea anilor și a epocilor istorice, oamenii au devenit politeiști, crezând, în funcție de popor, într-o serie de zei, de la Jupiter la Zeus, de la Amon Ra la Marduk, de la Zalmoxis la Odin; sau monoteiști crezând în Yahve, Zoroastru, Buddha, Dumnezeu sau Allah, punându-se treptat bazele religiilor existente și astăzi ca: iudaismul, budismul, creștinismul sau islamul.
Dacă în epocile trecute, cu precădere în perioada medievală, chiar și modernă, statul depindea de puterea religioasă, secolele XIX-XX se caracterizează printr-o mișcare lentă de secularizare a societăților, acestea trecând de sub autoritatea instituțiilor religioase sub cea a statului. Originile acestor mișcări de secularizare sunt multiple și pot fi identificate în următoarele evenimente, procese sau ideologii care au marcat istoria omenirii: Iluminismul, Revoluția franceză, revoluția industrială și urbanizarea, progresul științei moderne și comunismul.
La sfârșitul secolului XX, pe fondul prăbușirii comunismului în Europa și datorită faptului că știința, deși a progresat, nu a putut să răspundă tuturor întrebărilor oamenilor, societatea s-a îndreptat, din nou, către religie, văzută c...
