Arhitectura religioasă în secolul al XX-lea
Stilul Art Nouveau
La sfârșitul secolului XIX, într-o perioadă a dezvoltării tehnologice, științifice și culturale, s-au înregistrat mari schimbări și în domeniul arhitecturii care au dus la apariția modernismului. Cea mai importantă schimbare a reprezentat-o Art Nouveau. Acest stil este ușor de recunoscut datorită liniilor sale curbe, ondulate, care „curg” firesc, pline de ritmuri sincopate, aidoma unui laitmotiv muzical. Folosirea frecventă a liniilor curbe deschise conferă dinamism și ritm artefactelor și clădirilor. De asemenea, toate formele folosite convențional anterior în alte stiluri artistice sunt redesenate în Art Nouveau fiind pline de viață, părând a crește și se dezvolta în tot felul de forme amintind de plante ce sunt pe cale de a îmboboci sau a înflori.
În arhitectură și decorații interioare, artiștii Art Nouveau au evitat cu grijă eclectismul erei victoriene și excesul ornamental. Designerii au selecționat și modernizat câteva dintre cele mai abstracte elemente ale Rococoului, așa cum ar fi texturile de tip „flacără” sau „scoică”, folosindu-le consecvent în locul ornamentelor victoriene de tip istoric sau realistic-naturaliste. Corespunzător, Art Nouveau a promovat consecvent utilizarea extrem de stilizată a motivelor existente în natură, extinzând domeniul „natural” la orice inspirat de viață, de la ierburi marine la muguri florali și de la formele nevertebratelor, a insectelor în special, la curbele ce se regăsesc în feline și păsări răpitoare. În arhitectură, Art Nouveau înlocuia clasicismul sau goticul.
Sagrada Familia
Proiectul original al bisericii Sagrada Familia (Sfânta Familie), ...
