Revoluția de la 1848 în Țările Române
Anul 1848 în Țările Române se încadrează în specificul celui european, mișcarea revoluționară propagându-se și în spațiul românesc. Revoluționarii români – în majoritatea lor intelectuali cu vederi liberale, aparținând micii boierimi - au militat pentru drepturi sociale și mai ales pentru idealul de libertate și unitate națională. Mulți dintre revoluționari au urmat studii universitare la Paris, unde au putut lua contact cu ideile liberale ale diverșilor profesori sau prin intermediul masoneriei.
Țara Românească
Revoluția din Țara Românească a izbucnit ca reacție la politica domnitorului Gheorghe Bibescu (1843-1848). Comitetul revoluţionar din Bucureşti a alcătuit în mai 1848 un program şi o proclamaţie adresată poporului; din conducerea acestui comitet făceau parte Nicolae Bălcescu, A. G. Golescu, C. A. Rosetti. Revoluția s-a declanșat în iunie 1848 în mai multe locuri simultan. Pe 9/21 iunie 1848 mulțimea revoluționară s-a întrunit la Izlaz. Documentul programator numit Proclamația de la Izlaz revendica pe...
Moldova
În Moldova în pragul revoluției domnitor era Mihail Sturdza (1834 - 1849), domnia sa autoritară nemulțumind deopotrivă oamenii de rând, burghezia și pe unii nobili. Astfel, la 27 martie/8 aprilie 1848 un grup de revoluționari moldoveni alcătuiesc documentul programator numit Petițiunea Proclamație, având 35 de puncte, redactat de Vasile Alecsandri și adresat domnitorului și puterii protectoare.
Cererile vizau asigurarea libertăţilor individuale, reorganizarea învățământului, desfiinţarea ...
Transilvania și Ungaria
În Transilvania mișcarea pașoptistă a avut valențe preponderent naționale. O deosebire față de Țara Românească și Moldova este faptul că aici nu au existat societăți secrete. Revoluția maghiară s-a împletit întrucâtva pâna la un punct cu cea a românilor transilvăneni; acest lucru poate fi explicat prin faptul că atât Transilvania, cât și Ungaria se aflau sub stăpânirea Imperiului habsburgic. Maghiarii din Transilvania și o parte a românilor au aderat astfel la revoluția maghiară, care promova libertăți și drepturi ale omului. Punctul sensibil era în continuare cel al nerecunoașterii individualităților naționale și susținerea unirii Transilvaniei cu Ungaria.
