Anticorpii

Limfocitele T și B

Principalii efectori ai imunității adaptive sunt limfocitele T și limfocitele B. Limfocitele T derivă din celule stem hematopoietice din măduva osoasă care migrează în timus ca să se maturizeze. Celulele precursoare se diferențiază în mai multe tipuri de limfocite T, fiecare realizând o anumită funcție în cadrul răspunsului imun. 

  • Limfocite T citotoxice – au capacitatea să distrugă direct celulele țintă (infectate cu un virus sau tumorale) prin secreția unor proteine ce induc apoptoza lor.
  • Limfocite T helper – au rolul de a activa limfocitele B, limfocitele T citotoxice, precum și limfocitele B și T de memorie, în acest mod amplificând cascada răspunsului imun.
  • Limfocitele T supresoare/ de reglare – mențin toleranța pentru moleculele proprii prin diferențierea dintre antigenele „self” și „non-self” și supresează eventualele atacuri imune împotriva structurilor proprii. O dereglare la nivelul limfocitelor T supresoare poate duce la apariția unor boli autoimune.

Limfocitele B își au și ele originea în celulele stem hematopoietice din măduva osoasă, după care migrează la nivelul splinei pentru a se diferenția în limfocite B mature. Acestea circulă între organele limfoide secundare (cum ar fi splina sau ganglionii limfatici) în căutarea antigenului. În urma întâlnirii cu antigenul, limfocitele B vor fi activate cu ajutorul limfocitelor T helper, declanșând multiplicarea limfocitelor B, care au mai multe posibilități de dezvoltare ulterioară. Unele dintre ele se vor diferenția în plasmocite – celule specializate în secreția de anticorpi, proteine ce se leagă specific de un anumit antigen cu scopul de a-l neutraliza sau distruge. Aceste plasmocite au o durată de viață scurtă, dar rolul lor este de a răspunde in...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in