Genetică moleculară

În secolul XXI, este greu să gasești un simbol la vieții mai reprezentativ decât molecula de ADN.

Materialul genetic al procariotelor, eucariotelor, dar și al virusurilor se găsește stocat în nucleul celular sub formă de ADN sau, mai pe larg, acid dezoxiribonucleic. Fiecare detaliu al unui organism, de la enzimele pe care poate o celulă să le producă până la culoarea părului și poziția oaselor în corp, este stocat în imensa macromoleculă de ADN (imensă, deoarece dacă ar fi întins, molecula de ADN dintr-o singură celulă ar atinge aproximativ 2 metri în lungime).

Această pagină prezintă un scurt istoric al descoperirilor legate de acizii nucleici ADN și ARN și structura acestora, fiind o sursă excelentă de informații dacă trebuie să realizezi un referat pe această temă.

Scurt istoric

Cum a ajuns să fie cunoscută structura ADN-ului așa cum este cunoscută astăzi?

  • 1856-1863. Gregor Mendel, călugărul ceh considerat părintele geneticii moderne, a făcut studii pe plantele de măzăre și a observat transmiterea caracterelor genetice de la o generație la alta. Prin studiile sale asupra plantelor a definit ,,Legile eredității”.
  • 1928. De reținut sunt studiile lui Fred Griffith, cercetător britanic, asupra Streptococcus Pneumoniae, bacteria care dă pneumonia, folosind 2 tulpini de Streptococcus Pneumoniae: una virulentă care dă colonii netede S (S- smooth=neted) și una nevirulentă care dă colonii rugoase R (R-rough= rugos). Coloniile S, inoculate la șoarecele de experiment erau letale, în timp ce coloniile R, nu. Griffith a omorât coloniile S prin căldură, anulându-le virulența. Injectate separat la șoarecele de experiment, atât coloniile S inactivate, cât și coloniile R nu produc moartea animalului. Însă când le-a injectat împreună la același animal, „ceva” din coloniile S omorâte a trecut la coloniile R nevirulente, activându-le și transformându-le în colonii virulente, ducând la moartea animalului.
  • în 1943 și 1950 urmează experimentele lui Avery și ale biochimistului austriac Chargaff, care a descoperit structura chimică a moleculei de ADN. A dovedit că ADN-ul prezintă un zahar, dezoxiriboza, o grupare fosfat și 4 tipuri de baze: adeninătiminăguaninăcitozină. De asemenea, a descoperit că numărul de baze de adenină este egal cu a celor de timină, iar numărul bazelor de guanină cu a celor de citozină.
  • în 1952 au loc 2 evenimente. În primul, Alfred Hershey și Martha Chasse demonstrează trecerea materialului genetic reprezentat de ADN, pe care l-au marcat radioactiv, de la un fag către o bacterie infectată. În cel de-al doilea eveniment, chimista Rosalind Franklin a reușit să fotografieze structura moleculară a ADN-ului folosindu-se de difracția razelor X.
  • în 1953, folosindu-se de fotografiile lui Franklin, James Watson și Francis Crick au pus în evidență structura tridimensională a ADN-ului: molecula de ADN este un dublu helix, adică este format din 2 lanțuri de nucleotide răsucite unul în jurul celuilalt și unite prin legături de hidrogen. Legăturile de hidrogen se formează între bazele azotate opuse: adenina și timina, guanina și citozina. Pentru acest fapt au fost recompensați cu premiul Nobel în Chimie în 1962, împreună cu Maurice Wilkins, colegul lui Franklin.
  • odată cu descoperirea structurii ADN-ului, ce...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in