Leucocite
Pe această pagină profesorii noștri au încercat să adune informații despre leucocite, care să însoțească și să completeze informația care vă este oferită de manuale. Funcția complexă a leucocitelor în imunitate este unul dintre cele mai fascinante subiecte ale studiului corpului uman și suntem siguri că aceste noțiuni vă vor ajuta să înțelegeți cât mai bine ce vi se predă la clasă, respectiv ce vi se cere la examenul de Bacalaureat.
Profesorii noștri îți prezintă:
- Tipurile de leucocite: neutrofile, eozinofile, bazofile, monocite și limfocite
- Rolul leucocitelor în sistemul imunitar
Leucocitele prezintă nucleu în comparație cu eritrocitele, care nu au această componentă celulară. Leucocitele pe lângă nucleu mai prezintă și un set întreg de organite celulare, dar în schimb nu prezintă hemoglobină.
Leucocitele sunt clasificate în funcție de prezența sau absența granulelor din citoplasma lor. Aceste granule sunt defapt vezicule pline cu diferite chimicale, și sunt vizibile prin colorare (procedeu din microscopie) și observabile la microscopie optică.
Prin urmare, avem:
- leucocite granulare - granulocite. Acestea sunt neutrofilele, eozinofilele și bazofilele.
- leucocite agranulare - agranulocite. Acestea sunt limfocite și monocite.
Ele prezintă o descendență celulară diferită: monocitele și leucocitele granulocitare se dezvoltă în măduva hematogenă din celule stem mieloide; pe când limfocitele se devoltă tot în măduva hematogenă, dar din celule stem limfoide.
La o persoană sănătoasă unele leucocite, în special limfocitele pot avea o durată de viață de la câteva luni până la câțiva ani, dar majoritatea trăiesc doar câteva zile. În perioade de infecție unele leucocite cu rol de fagocitare pot trăi chiar câteva ore. Celulele leucocitare sunt cu mult mai puține în comparație cu eritrocitele, cu un număr de 5000 - 10000 de celule lecocitare pe 1 micruolitru de sânge, ele sunt conduse de eritrocite cu un raport de 700 la 1 (700 de eritrocite la 1 leucocit).
Leucocitele și restul de celule nucleate prezintă proteine numite antigene majore de histocompatibilitate. Aceste proteine se regăsesc pe membrana lor plasmatică și intră în contact cu fluidul extracelular. Aceste antigene majore de histocompatibilitate sunt markeri de identitate celulară unici pentru fiecare persoană (cu excepție gemenii monozigoți). Chiar dacă eritrocitele prezintă antigene de grup ele nu prezintă antigene majore de histocompatibilitate.
