Contractilitatea

Citiți aici despre contractilitatea miocardică, despre felul în care contracția este generată și presiunile pe care cordul este capabil să le genereze. Există diferențe de contractilitate între camerele inimii, mai ales între cei doi ventriculi, care sunt adaptați la presiunile diferite pe care trebuie să le dezvolte.

Contractilitatea miocardică este efectul final, generat de celălalte proprietăți ale inimii și exemplifică rolul de pompă al inimii. 

Ce este contractilitatea?

Contractilitatea (funcția inotropă) reprezintă capacitatea miocardului de la răspunde la unda de excitație printr-o contracție. Aceasta este o proprietate a celulelor contractile care alcătuiesc atriile și ventriculii. Celulele sistemului excito-conductor nu se pot contracta.

Fiecare contracție a miocardului, denumită sistolă, este urmată de o relaxare, numită diastolă. În mod normal, această succesiune se repetă încontinuu:

• În timpul sistolei are loc scurtatea fibrelor cardiace, care are drept consecință scăderea volumului cavităților cardiace și producerea unei presiuni care va expulza sângele.
• În timpul diastolei are loc relaxarea fibrelor cardiace , care are drept consecință creșterea volumului cavitaților si o scădere a presiunii care permite umplerea cu sânge a acestora.

Contracția este un proces consumator de energie. Această energie este obtinută prin oxidarea ATP-ului, care la rândul...