Analizatorul vizual

Informații de bază

Pentru a înțelege cum funcționează analizatorul vizual, trebuie să cunoașteți structurile anatomice ale globului ocular care îi permit acestuia să servească la creerea simțului vizual. În acest scop, în această lucrare vă prezentăm cele trei tunici ale globului ocular:

1. tunica externă: formată din cornee și sclerotică,
2. tunica medie: formată din: coroidă, corp ciliar și iris,
3. tunica internă: reprezentată de retină, în special celulele fotoreceptoare situate la acest nivel: celulele cu conuri și bastonașe

Aceste noțiuni sunt completate de prezentarea mediilor refringente ale globului ocular: umoarea apoasă, cristalinul și corpul vitros.

Analizatorul vizual este responsabil pentru furnizarea a peste 90% din informațiile ce provin de la nivelul mediului extern organismului, constituind un element important în adaptarea organismului la mediu. 

Anatomia globului ocular

Pentru a înțelege cum funcționează globul ocular, e necesar ca anatomia acestuia să fie cunoscută.

Ochiul este alcătuit din globul ocular și organe anexe de protecție și de mișcare. Globul ocular este format din învelișurile globului ocular și sistemul optic.

Globul ocular este un organ pereche, situat intraorbital, reprezentând segmentul periferic (receptor) al căii vizuale. Are o formă sferică, fiind învelit la exterior de 3 tunici concentrice la care se adaugă medii refringente, cu efecte asupra razelor luminoase: 

Cele 3 tunici ale globului ocular sunt denumite în funcție de localizarea lor la nivelul globului ocular în raport cu exteriorul: externă (cea mai superficială), medie și internă (cea mai profundă).

Figura 1. Anatomia ochiului (sursa: © OpenStax College, Anatomy & Physiology. OpenStax CNX. May 27, 201)

Tunica externă

Are o structură fibroasă, având și un rol de protecție a globului ocular și este alcătuită din 2 părți inegale ca întindere și dispoziție:

• anterior se află corneea (doar 1/6 din tunica externă),
• posterior de cornee se află sclerotica (5/6 din tunica externă).

Corneea

Corneea este o structură:

• transparentă, pentru a permite trecerea luminii, care străbate globul ocular dinspre polul anterior spre cel posterior, proiectându-se pe retină.
• avasculară. Sursa alternativă de „hrănire” a corneei se desfășoară prin difuziune de la nivelul fluidului lacrimal și de la nivelul umorii apoase, situată posterior față de ea.
• foarte bine inervată. Prezintă numeroase terminații nervoase libere, fiind foarte sensibilă la atingere și la factori vulneranți fizico-mecanico-chimici.

Funcțiile corneei sunt multiple:

• cea mai importantă ar fi aceea de prim mecanism de refracție a luminii și dirijarea undelor luminoase spre retină.
• rol p