Patologiile pielii

Herpesul

Herpesul este o afecțiune cauzată de infecția cu virusul Herpes Simplex.  Această infecție este caracterizată prin apariția unor vezicule transparente pe piele sau pe mucoase, care sunt dureroase și au tendința spre confluare. Zona din jurul veziculelor este inflamată și de culoare roșie.

Virusul Herpes Simplex (VHS) este de două tipuri: 1 și 2. Acesta face parte din familia Herpesviridae, care întrunește 8 tipuri de virusuri:

• Virusul Herpes Simplex de tip 1 – afectează în mare parte regiunea superioară a corpului (de la trunchi în sus), e responsabil de majoritatea cazurilor de herpes facial;
• Virusul Herpes Simplex de tip 2 – determină apariția leziunilor în partea inferioară a corpului (de la abdomen în jos), este responsabil de majoritatea cazurilor de herpes genital;
• Virusul Varicelo-Zosterian – produce varicela la prima infecție și zona zoster la reactivare;
• Virusul  Epstein-Barr – produce mononucleoza infecțioasă; este factor de risc pentru apariția tumorilor;
• Citomegalovirusul – produce de obicei o afecțiune similară gripei; afectează frecvent retina și produce leziuni severe la nou-născuții  ai căror mame sunt infectate;
• Virusul Herpetic Uman 6 și 7 – produc o erupție cutanată extinsă de culoare roz și febră;
• Virusul Herpetic Uman 8 – este asociat cu apariția sarcomului Kaposi, o tumoră a vaselor de sânge și a țesutului conjunctiv.

Structura și manifestarea virusurilor herpetice

Virusurile herpetice sunt de dimensiuni mari. Ei sunt compuși dintr-un genom de tip ADN dublu  catenar, ce se găsește în interiorului unui înveliș proteic numit capsidă. La exterior prezintă o anvelopă – structură asemănătoare cu membrana plasmatică ce permite evitarea sistemului imun al gazdei, dar care îl face mai puțin rezistent în mediul extern. Pe anvelopă se găsesc glicoproteine ce asigură legătura dintre virus și celula gazdă. 

Virusurile herpetice au în comun proprietatea de latență – perioadă în care un organism este infectat dar nu prezintă manifestări clinice. În timpul infecției primare virusul intră în organism prin intermediul unor leziuni cutanate sau mucoase sau pe cale respiratorie. Începe replicarea virală ce determină simptomatologia inițială. Ulterior, simptomele dispar, virusul își oprește multiplicarea și  migrează la nivelul locului de latență, care în cazul VHS sunt neuronii senzitivi ai nervilor spinali sau nucleii senzitivi ai nervilor cranieni. Reactivarea constă în reluarea ciclului replicativ și apariția manifestărilor clinice. Frecvența reactivărilor depinde de tipul de virus și de competența sistemului imun.  Reactivările pot fi declanșate de stres, dezechilibre hormonale, traumatisme, expunerea la lumina solară (UV), menstruație sau supresia imună. 

Virusurile herpetice prezintă o anumită preferință și capacitate de a infecta anumite celule specifice din organism, fenomen numit în medicină tropism. Astfel, virusul Herpes Simplex și cel Varicelo-Zosterian sunt neurotrope și dermotrope, în timp ce virusul Epstein-Barr și Citomegalovirusul sunt limfotrope și au un potențial cancerigen.

Virusurile Herpes Simplex rămân cantonate la nivelul neuronilor senzitivi pe parcursul întregii vieți. În prezent nu există o metodă de tratament care să poată eradica infecția. Tratamentul antiviral disponibil în prezent are capacitatea de a inhiba ciclul replicativ viral și de a spori vindecarea leziunilor.

Virusul Herpes Simplex de tip 1

VHS-1 produce acele leziuni tipice veziculare pe partea superioară a corpului, în special herpesul oral sau facial (localizat pe buze, mucoasa bucală, nazală sau pe tegumentul din jurul buzelor). Veziculele sunt dispuse grupat (,,în buchet”), au conținut lichidian limpede, sunt înconjurate de o zonă roșie și asociază jenă sau durere, usturime și mâncărime. Ele se sparg și evoluează spre eroziuni, care se vindecă fără urmă în 2-4 săptămâni. Leziunile pot fi însoțite de febră, mărirea ganglionilor limfatici, dureri de cap și  stare generală alterată. Reactivările sunt frecvente, dar au manifestări mai ușoare decât infecția primară. 

Lichidul din interiorul veziculelor conține un număr crescut de...