Analizatorul acustico-vestibular

Anatomia urechii

Urechea poate fi împărțită în 3 regiuni:

© OpenStax College, Anatomy & Physiology. OpenStax CNX. May 27, 2015 - anatomia urechii

  1. urechea externă: 
  • este alcătuită din pavilionul urechii și conductul auditiv extern
  • are rolul de a capta undele sonore și de a le transmite pe cale aeriană către urechea medie.
  1. urechea medie: 
  • Este situată în osul temporal fiind alcătuită din timpan, lanțul osicular (ciocan, nicovala și scărița) și mușchii urechii medii
  • La nivelul ciocanului și al scăriței se inseră câte un mușchi, ambi având rolul de a regla conducția acustică:
    • mușchiul ciocanului diminuează vibrațiile sonore puternice 
    • mușchiul scăriței amplifică vibrațiile sonore slabe. 
  • Are rolul de a modula (de a regla intensitatea) și de a transmite vibrațiile sonore prin intermediul celor 3 oscioare, de la nivelul timpanului pâna la fereastra ovală.

Urechea medie comunică anterior cu faringele prin intermediul unui canal, numit trompa lui Eustachio. Aceasta are rolul de a regla valorile presiunilor de o parte și de cealaltă a timpanului. Este necesară menținerea egală a presiunilor pentru a nu influența capacitatea timpanului de a transmite vibrațiile. 
Pe peretele osos intern al urechii medii se găsesc două orificii, numite fereastra ovală și fereastra rotundă. Aceste orificii sunt acoperite de membrane. Timpanul este legat de fereastra ovală prin intermediul celor 3 oscioare auditive – ciocan, nicovală și scăriță. Timpanul transmite astfel vibrațiile sonore celor 3 oscioare, iar acestea le transmit mai departe către urechea internă.

  1. urechea internă: 
  • este formată dintr-un sistem de cavități localizate în osul temporal, care poartă denumirea de labirint osos. În interiorul labirintului osos se găsește labirintul membranos care este format dintr-un sistem de camere și este scăldat în endolimfă. Între labirintul osos și cel membranos se găsește un lichid numit perilimfă.
  • are rolul de a transforma vibrațiile transmise de urechea medie în impulsuri nervoase specifice, pe care le transmite către sistemul nervos central (SNC) prin nervul vestibulo-cohlear.

 

 

© OpenStax College, Anatomy & Physiology. OpenStax CNX. May 27, 2015 - urechea internă

Labirintul osos este alcătuit din:

  • o cavitate centrală, numită vestibul osos;
  • 3 canale semiciruculare osoase, care sunt dispuse în 3 planuri, la 90 de grade unul față de celălalt. Fiecare canal se deschide la nivelul vestibulului printr-o dilatație numită ampulă. Iar la cealaltă extremitate canalul anterior și cel posterior se unesc, astfel încât vor avea o deschidere comună în vestibul. Așadar, cele 3 canale semicirculare se vor deschide la nivelul vestibulului osos prin 5 orificii.
  • cohlee (melcul osos), de formă conică, cu un ax central osos numit columelă. Melcul osos realizează două ture și jumătate în jurul columelei. Din columelă se desprinde lama spirală osoasă.

Labirintul membranos este format din:

  • vestibul membranos 
    Conformația labirintului membranos seamănă foarte mult cu cea a labirintului osos, doar că vestibulul membranos este format din două cavităţi: utricula, situată în partea superioară a vestibulului şi sacula care este situată în partea inferioară. În utriculă și saculă se găsesc maculele care sunt receptori ai analizatorului vestibular.
  • 3 canale semicirculare membranoase 
    În utriculă se deschid cele trei canale semicirculare membranoase care sunt situate în interiorul celor osoase. Acestea au aceeași dispoziție ca și cele osoase, fiind situate în trei planuri, la 90 de grade unul față de celălalt. Canalele semicirculare membranoase prezintă trei extremități, numite extremităţi ampulare (ampule) şi doar două extremități nedilatate (neampulare). La nivelul ampulelor se găsesc crestele ampulare, care sunt și ele, receptori ai analizatorului vestibular.
  • melc membranos 
    În continuarea lamei spirale osoase se desprind 2 membrane: superior membrana vestibulară (Reissner) și inferior membrana bazilară. Cele două membrane se continuă pană la peretele opus al cohleei separând spațiul din interiorul cohleei în 3 rampe:
    • rampa vestibulară - situată superior, este delimitată inferior de membrana vestibulară. Conține perilimfă și începe la fereasta ovală și comunică printr-un orificiu situat în vârful cohleii (denumit helicotremă) cu rampa timpanică
    • rampa mijlocie sau canalul cohlear - situată între celelalte două rampe, este delimitată superior de membrana vestibulară și inferior de membrana bazilară. Conține endolimfă și la acest nivel, așezat pe membrana bazilară se găseste organul lui Corti, responsabil de transformarea în impuls nervos a vibrațiilor sonore.
    • rampa timpanică - situată inferior, este delimitată superior de membrana bazilară. Conține perilimfă, începând la nivelul helicotremei și terminându-se la fereastra rotundă.

Cele 3 rampe merg pe traiectul spiralat al melcului, dar din motive didactice, acestea sunt des reprezentate în desene desfașurate, sub forma unui con sau cilindru împarțit în trei compartimente.
Perilimfa este un lichid incompresibil. Rolul acesteia este de a transmite vibrațiile provenite pe calea ferestrei ovale pe întreaga lungime a rampei vestibulare, prin helicotremă și apoi pe întreaga lungime a rampei timpanice până la fereastra rotundă. Fereastra rotundă, nefiind rigidă ca planurile osoase ale melcului osos, se poate bomba sau relaxa și permite mișcarea perilimfei și transmiterea undelor prin aceasta.