Analizatorii

Analizatorii realizează legătura dintre organism și mediul înconjurător. Acestea sunt sisteme complexe și unitare care recepționează, conduc și integrează sub formă de senzații specifice și conștiente excitațiile din mediul extern și intern. 

Analizatorii sunt formați din trei segmente:

Segmentul periferic 

Este partea care se ocupă de recepționarea unor stimuli, având receptori specializați localizați în toate organele de simț. Ei pot fi celule sau chiar terminații nervoase dendritice, care prin excitare produc potențialul de receptor, ce generează un influx nervos care continuă spre următorul segment. De exemplu: stimulul pentru analizatorul vizual este lumina, organul specializat pentru captarea acestul stimul este ochiul, iar celulele receptoare sunt celulele cu conuri și bastonașe din retină.

Segmentul intermediar

Este format din căile nervoase prin care influxul nervos, provenit din segmentul periferic, este condus la scoarța cerebrală. Aceste căi sunt reprezentate de fibre nervoase senzitive, cu traseu ascendent.
Prima parte a acestui traseu este reprezentată de:

• nervii cranieni senzitivi,
• partea senzitivă a nervilor cranieni micști pentru organele de simț localizate în extremitatea cefalică
• partea senzitivă a nervilor spinali pentru organele se simț din restul corpului (ex pielea).

A doua parte este reprezentată de căi de conducere specifice fiecărui simț și este de obicei sub forma unor fascicule (spinotalamic, spinocerebelar, spinobulbar etc.).

Segmentul central

Semnifică porțiunea sau aria scoarței cerebrale la care ajung căile de conducere și la nivelul căreia stimulii sunt transformați în senzații. 
Știați că? S-a demonstrat că diferitele zone ale scoarței cerebrale sunt specializate în realizarea anumitor funcții. Pe baza acestei idei scoarța cerebrală a fost împărțită în 52 arii de către Brodmann, fiecărei arii fiindu-i atribuit un rol. De exemplu: aria 17 Brodmann este cortexul primar vizual cu rol în procesarea informațiilor vizuale.

Deci, pentru a percepe o senzație, sunt necesare:

• Prezența unui stimul capabil să declanșeze un răspuns. De exemplu: sunetul trebuie să aibe o intensitate între 0 și 140 dB (decibeli) pentru a fi auzit de urechea umană.
• Prezența unui receptor, care să transforme stimulul într-un influx nervos.
• Conducerea influxului nervos de la receptor la scoarța cerebrală.
• Interpretarea stimulilor, sub forma percepției, în arii corticale specifice.

Analizatorii din organismul uman sunt: cutanat, olfactiv, gustativ, vizual, acustico-vestibular și kinestezic.