Momentele subiectului

Romanul „Pădurea spânzuraților” a fost publicat pentru prima dată în 1922 și este, după nuvela „Catastrofa”, dovada preocupării lui Liviu Rebreanu pentru problematica războiului. Inspirația pentru tema romanului a constituit-o chiar povestea reală a morții prin spânzurare a lui Emil Rebreanu, fratele autorului.

Fiind o operă epică, romanul are acțiune amplă și complexă, în cadrul căreia se pot identifica  momentele subiectului. El este împărțit în patru părți, după cum urmează: Cartea întâi, cartea a doua, cartea a treia și cartea a patra.

Expozițiunea

În expozițiune asistăm la momentul anterior spânzurării sublocotenentului ceh Svoboda, membru al armatei austro-ungare, pe frontul rusesc al Primului Război Mondial. El era acuzat de tentativă de trădare. Apare și personajul principal al romanului, locotenentul Apostol Bologa, la fața locului aflându-se și căpitanul Otto Klapka (ceh), ofițer în rezervă mobilizat, de meserie avocat. Deocamdată, Bologa este mânat de sentimentul datoriei împlinite, convins că dreptatea militară era validă. Este, totuși, profund marcat de privirile intense ale muribunzilor, iar remușcările încep să îl cuprindă.

În continuare, cititorul primește informații despre viața protagonistului. Acesta venise pe lume în timp ce tatăl său era închis, fiind cel mai tânăr dintre cei condamnați în urma procesului Memorandumului. Când acesta s-a întors, în sfârșit, acasă, micuțul nu a știut cum să relaționeze cu părintele său, punând în opoziție această relație cu cea pe care o avea cu mama lui (caldă, afectuoasă, apropiată). Femeia dorea ca fiul ei să devină preot, astfel încât Bologa avea să asocieze mereu religia cu imaginea mamei sale...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in