Particularități ale romanului

„Pădurea spânzuraților” este o operă realistă, obiectivă, de analiză psihologică, fiind cel de-al doilea roman al lui Liviu Rebreanu. Ilustrând realismul obiectiv de analiză psihologică, textul a fost publicat în anul 1922, și prezintă tema războiului, una dintre tematicile preferate de Rebreanu în operele sale (de exemplu, în nuvela „Catastrofa”). Cel dintâi studiu al unui caz de conștiință, „Pădurea spânzuraților” utilizează drept pretext motivul războiului, pregătind cititorul pentru profunzimea analizei psihologice ulterioare.

Titlul operei face referire atât la situația exterioară, cât și la ceea ce se petrece în mintea și sufletul eroului romanului, Apostol Bologa. Obsedat de imaginea spânzuraților dezertori, a căror soartă o găsește ca fiind imposibil de justificat din punct de vedere moral, el ajunge să sfârșească asemenea lor. „Pădurea spânzuraților” devine, așadar,  o imagine alegorică a vieții, percepută asemenea unui șir de „morți” succesive ale diverselor laturi ce aparțin sufletului ființei u...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in