Roman realist-obiectiv

Romanul Ion este o capodoperă, care înfățișează universul rural transilvănean în mod realist. A fost numit „o epopee a țăranului”, iar după părerea lui Eugen Lovinescu este „cea mai puternică creație obiectivă a literaturii române.”. Ca și tipologie, romanul este: social, realist-obiectiv, înscris în realism, cu temă rurală, publicat în 1920.

Trăsăturile romanului de tip realist-obiectiv

Obiectivitatea naratorului omniscient întreține „iluzia realității” prin narațiunea la persoana a III-a cu focalizare 0, cronologia evenimentelor și înlănțuirea lor cauzală și prin verosimilul întâmplărilor.

Tema prezintă problematica pământului, lupta unui flăcău sărac pentru pământ, dar și deznodământul tragic al unei căsnicii țărănești atunci când instinctul pământului degenerează, transformându-se în patimă și dezumanizând. „Ion” este un roman al destinului individual, iar finalul apare ca motivat etic, dar și estetic.

În paralel, autorul surprinde și condiția intelectualului de țară, reprezentat aici de învățătorul Zaharia Herdelea – figură patriarhală și decentă, preotul Belciug – caracter adaptabil și zgomotos sau tânărul fiu al învățătorului, Titu Herdelea – poet și susținător înflăcărat al idealului național al ardelenilor. 

Geneza/surse de inspirație

1. o scenă văzută din mașină, când un țăran a îngenuncheat și a sărutat pământul;
2. pățania unei fete bogate, sedusă și părăsită de un flăcău sărac (Rodovica- nuvela Rușinea);
3. discuția cu un fost coleg de școală, care era dezamăgit că nu are pământ.

Cartea lui Liviu Rebreanu are și calitățile unei monografii, căci reflectă autentic universul satului transilvănean de la începutul secolului al XX-lea, surprinzând și realitatea istorică. Fresca amplă cuprinde elemente precum: detalii ale vieții țărănești (credințe, mentalități, familie), obiceiuri și ritualur...