Particularități ale romanului

Încadrarea operei într-un curent literar

În opinia lui Eugen Lovinescu, momentul de maturizare al prozei românești îl constituie anul 1920, prin apariția romanului Ion al lui Liviu Rebreanu. „Ion” este primul nostru roman realist obiectiv, în care, dincolo de tematica tradiționalistă rurală, încep să se remarce elementele de modernitate, respectându-se astfel un principiu de bază enunțat de Eugen Lovinescu: sincronismul cu literatura universală.

Trăsăturile romanului realist obiectiv 

În primul rând, este un roman prin (definirea speciei): amploarea epicului, prin narațiunea desfășurată pe mai multe planuri, prin caracterul de frescă a epocii, prin numărul mare de personaje, caractere complexe, tipuri umane distincte, ce trăiesc conflicte puternice.

În al doilea rând, este un roman obiectiv, un roman de creație în care scriitorul creează impresia existenței reale. Heterodiegeza este prezentă prin narațiunea la persoana a III-a, cu focalizare zero și viziune din spate. Ca roman realist, „Ion” se distinge prin caracterul său veridic și verosimil. De altfel, pentru Rebreanu, literatura înseamnă „creație de viață și oameni” (viziunea despre lume). Pentru a crea această senzație, autorul se inspiră din realitățile satului transilvănean de la începutul secolului al XX-lea.

Caracterul veridic este conferit și de folosirea tehnicii detaliului în prezentarea mediului social, a conflictelor dintre clasele sociale, a mentalităților vremii, toate acestea având consecințe asupra naturii umane, așa cum se întâmplă și în cazul lui Ion. Protagonistul își va schimba cu totul caracterul pentru a intra în posesia averii, fără de care este disprețuit în lumea în care trăiește.

Prezentarea satului românesc tradițional cu lux de amănunte conferă narațiunii caracter monografic și verosimilitate, romanul putând fi considerat o adevărată frescă a societății rurale ardelenești de la începutul secolului al XX-lea. Autorul prezintă relații de familie, obiceiuri și mentalități ale vremii, dar sunt prezentate și tradiții legate de marile momente ale vieții : nunta, botezul, înmormântarea, obiceiuri de Crăciun, hora de duminică, dansuri specifice locului, portul, muncile câmpenești.

Limbaj

Limbajul contribuie și el la caracterul realist al textului, atribuind textului culoare locală prin intermediul regionalismelor și al expresiilor populare. Chiar și stilul lui Rebreanu este specific realismului. Deși figurile de stil nu lipsesc, stilul este cenușiu, sobru, solemn, obiectiv, precis.

Repere spațio-temporale

De asemenea, prezența toposului real creează cititorului iluzia realității existenței. Acțiunea romanului este plasată în spațiul ardelenesc, mai precis în satul Pripas, autorul precizând o serie de detalii toponimice care-l localizează cu exactitate.

Relația incipit - final

Realistă este și structura sferică a romanului, incipitul și finalul focalizându-se asupra imaginii drumului. Incipitul romanului se axează pe descrierea drumului care face legătura dintre realitate și ficțiune, constituindu-se ca o metaforă-simbol a romanului. Finalul reprezintă același drum, dar care iese din universul satului în șoseaua principală. Sugestiile cromatice reliefate de incipit și final atribuite drumului evidențiază trecerea timpului peste un univers particular.

Structură

Narațiunea amplă este structurată în două părți cu titluri metaforice...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in