Liviu Rebreanu
Ion

Particularități ale romanului

Acesta este un fragment de text din pagina Particularități ale romanului din ebook-ul Ion. Click pe citește mai mult pentru a citi întreaga pagină.

 

  • Încadrarea operei într-un curent literar

În opinia lui Eugen Lovinescu, momentul de maturizare al prozei româneşti îl constituie anul 1920, prin apariţia romanului Ion al lui Liviu Rebreanu. „Ion” este primul nostru roman realist obiectiv, în care, dincolo de tematica tradiţionalistă rurală, încep să se remarce elementele de modernitate, respectându-se astfel un principiu de bază enunțat de Eugen Lovinescu: sincronismul cu literatura universală.

  • Trăsăturile romanului realist obiectiv 

În primul rând, este un roman prin (definirea speciei): amploarea epicului, prin naraţiunea desfășurată pe mai multe planuri, prin caracterul de frescă a epocii, prin numărul mare de personaje, caractere complexe, tipuri umane distincte, ce trăiesc conflicte puternice.    

În al doilea rând, este un roman obiectiv, un roman de creaţie în care scriitorul creează impresia existenței reale. Heterodiegeza este prezentă prin naraţiunea la persoana a III-a, cu focalizare zero şi viziune din spate. Ca roman realist, „Ion” se distinge prin caracterul său veridic şi verosimil. De altfel, pentru Rebreanu, literatura înseamnă „creaţie de viaţă şi oameni” (viziunea despre lume). Pentru a crea această  senzaţie, autorul se inspiră din realităţile satului transilvănean de la începutul secolului al XX-lea.

Caracterul veridic este conferit şi de folosirea tehnicii detaliului în prezentarea mediului social, a conflictelor dintre clasele sociale, a mentalităţilor vremii, toate acestea având consecinţe asupra naturii umane, aşa cum se întâmplă şi în cazul lui Ion. Protagonistul își va schimba cu totul caracterul pentru a intra în posesia averii, fără de care este dispreţuit în lumea în care trăieşte.

Prezentarea satului românesc tradiţional cu lux de amănunte conferă naraţiunii caracter monografic şi verosimilitate, romanul putând fi considerat o adevărată frescă a societăţii rurale ardeleneşti de la începutul secolului al XX-lea. Autorul prezintă relaţii de familie, obiceiuri şi mentalităţi ale vremii, dar sunt prezentate și tradiţii legate de marile momente ale vieţii : nunta, botezul, înmormântarea,  obiceiuri de Crăciun, hora de duminică, dansuri specifice locului, portul, muncile câmpeneşti.

  • Limbaj

Limbajul contribuie şi el la caracterul realist al textului, atribuind textului culoare locală prin intermediul regionalismelor şi al expresiilor populare. Chiar şi stilul lui Rebreanu este specific realismului. Deşi figurile de stil nu lipsesc, stilul este cenuşiu, sobru, solemn, obiectiv, precis.

  • Repere spațio-temporale

De asemenea, prezenţa toposului real creează cititorului iluzia realității existenței. Acţiunea romanului este plasată în spaţiul ardelenesc, mai precis în satul Pripas, autorul precizând o serie de detalii toponimice care-l localizează cu exactitate.

  • Relația incipit - final

Realistă este și structura sferică a romanului, incipitul şi finalul focalizându-se asupra imaginii drumului. Incipitul romanului se axează pe descrierea drumului care face legătura dintre realitate și ficțiune, constituindu-se ca o metaforă-simbol a romanului. Finalul reprezintă același drum, dar care iese din universul satului în șoseaua principală. Sugestiile cromatice reliefat...

[citește mai mult]