Relația dintre Ion și Vasile Baciu

Romanul „Ion”, publicat de Liviu Rebreanu în perioada interbelică, reprezintă o capodoperă a literaturii române, acesta înfățișând într-o manieră realistă universul satului ardelenesc din primele decenii ale secolului al XX-lea. Opera dezvoltă tema relației dintre țăran și pământ, iar mesajul central este acela potrivit căruia iubirea pământului întrece, în sufletul țăranului, orice pasiune. În acest sens, structura romanului este grăitoare, întrucât acesta cuprinde două părți cu titluri metaforice, reprezentative pentru evoluția protagonistului: „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”. La rândul lor, cele două sunt divizate în 6 și respectiv 7 capitole cu titluri scurte.

Ion este personajul principal al romanului cu același nume, fiul lui Alexandru Pop al Glanetașului, țăran sărac, care crește având multe lipsuri, ceea ce determină pasiunea lui pentru pământ. Ion vrea să-și depășească propria condiție, desconsiderat doar pentru că e sărac, deși e harnic, chipeș și isteț și are multe alte calități. Caracterizat direct și indirect, bărbatul are atât calități, cât și defecte, în finalul textului fiind pedepsit pentru faptele sale.

Vasile Baciu este un personaj secundar, masculin, individual, antagonistul lui Ion, țăran văduv, cu multe pământuri...