Particularitățile romanului interbelic

„Ion” este un roman interbelic, scris de Liviu Rebreanu între anii 1913 și 1920, cel din urmă fiind și anul în care opera a fost publicată pentru prima dată. Conform spuselor criticului literar Eugen Lovinescu, Liviu Rebreanu a realizat „obiectivarea” prozei românești prin romanul „Ion”, având în vedere faptul că acesta este primul roman interbelic obiectiv din literatura română.

Opera este un roman obiectiv, social, realist și tradițional, prin tematică, prin felul personajelor și prin perspectiva narativă prezentă în text. Astfel, temele romanului sunt multiple, iar printre cele mai importante se numără: satul tradițional ardelenesc de la începutul secolului al XX-lea, condiția țăranului, goana după avere, dar și iubirea.

Tematica rurală a romanului este evidențiată încă din incipit. Astfel, intrarea în spațiul ficțional se realizată prin urmărirea drumului de țară care conduce cititorul în satul Pripas. Toponimele menționate cu această ocazie (Bistrița, Jidovița etc.) au rolul de a crea impresia de adevăr, Rebreanu, ca autor realist, înregistrând cu precizia unei camere de filmat o serie de amănunte notabile. Totodată, caracterul monografic al romanului este redat prin prezentarea unor evenimente specifice mediului rural: horele duminicale, obiceiurile legate de nuntă, botez, înmormântare. O scenă reprezentativă în acest sens este hora descrisă chiar în expozițiunea romanului. Evenimentul se desfășoară în curtea văduvei lui Maxim Oprea și participă toți membrii comunității rurale, atât țăranii, cât și intelectualii. Cu toate acestea, există anumite există anumite reguli în ceea ce privește relațiile sociale din comunitatea rurală...