Elemente de structură și compoziție

Publicat inițial în anul 1920, „Ion” marchează apariția romanului interbelic obiectiv în literatura română. Nucleu epic a fost preluat din nuvela „Răfuiala”, iar inițial, el avea aproximativ trei sute de pagini și s-a numit „Zestrea”, astfel încât problema statutului social în satul ardelean de la începutul secolului XX s-a menținut pe tot parcursul elaborării romanului. Cu toate acestea, în forma lui finală („Ion”), romanul prezintă o complexitate sporită, alături de o serie de elemente de structură și compoziție care asigură aspectul „închegat”, unitar, al acestuia.

Structura romanului reprezintă modul de organizare a textului, precum și elemente care țin de universul ficțional, precum: viziunea narativă, modurile de expunere, acțiunea și personajele. Astfel, în opera de față, remarcăm împărțirea în două părți: „Glasul pământului” și „Glasul iubirii”. Capitolele sunt treisprezece la număr, simbolizându-se astfel ghinionul și tragedia personajelor centrale ale romanului. Perspectiva narativă este obiectivă, „Ion” fiind primul roman obiectiv interbelic din literatura noastră, criticul Nicolae Manolescu în „Arca lui Noe”, numindu-l roman doric.

Compoziția unei opere literare se referă la ...