Zenobiei

Desemnat primul roman obiectiv al literaturii române, „Ion” reprezintă o victorie pentru autorul său, Liviu Rebreanu, opera fiind consemnată în studiul intitulat „Creaţia obiectivă. Liviu Rebreanu: Ion”. Scrierea romanului a durat șapte ani, între 1913 și 1920, iar apariția acestuia a avut loc chiar în anul finalizării sale.

Zenobia este mama lui Ion și soția Glanetașului. Ea este caracterizată atât în mod indirect (trăsăturile se desprind din faptele, gândurile și vorbele ei, precum și din relația cu alte personaje), cât și în mod direct (de către autor, alte personaje și prin autocaracterizare). Personaj secundar, feminin și individual, Zenobia este prezentată în antiteză cu soțul ei, cititorul înțelegând astfel influența pe care părinții o avuseră asupra lui Ion. De la mama lui, Ion moștenește hărnicia, calitate pe care tatăl n-o împărtășea: „Știa bine că băiatul, când e vorba de muncă, nu se codește și nu lenevește ca Glanetașu”.

Spre deosebire de bărbatul ei, Zenobia are și o latură deschisă către spiritualitate, fiind o femeie credincioasă. Această fațetă a personajului este atât de puternică încât depășește emoțiile trecătoare, precum mânia sau supărarea: „Zenobia însă nu răspunse. Se închină larg de ma...