Liviu Rebreanu

Născut în data de 27 noiembrie 1885, în satul Târlișiua, județul Bistrița-Năsăud, Liviu Rebreanu a fost unul dintre marii scriitori români ai secolului al XIX-lea. De asemenea, a fost directorul Teatrului Național din București, președintele Societății Scriitorilor Români, precum și membru al Academiei Române.

Liviu Rebreanu | Opere incluse în programa pentru Bacalaureat

  • Ion
  • Pădurea spânzuraților​

Liviu Rebreanu | Opere

Cele mai însemnate opere ale lui Liviu Rebreanu sunt, după cum urmează:

​1. Nuvele

  • Catastrofa (1921)
  • Norocul (1921)
  • Cuibul visurilor (1927)
  • Cântecul lebedei (1927)
  • Ițic Ștrul, dezertor (1932)
  • Golanii (1916)

2. Romane sociale

  • Ion (1920)
  • Crăișorul (1929)
  • Răscoala (1932)
  • Gorila (1938)

3. Romane psihologice

  • Pădurea spânzuraților (1922)
  • Adam și Eva (1925)
  • Ciuleandra (1927)
  • Jar (1934)

4. Romane polițiste

  • Amândoi (1940)

5. Teatru

  • Cadrilul (1919)
  • Plicul (1923)
  • Apostolii (1926)

Liviu Rebreanu | Date despre autor

Rebreanu își face studiile la Năsăud și Bistrița, școala militară la Șopron, apoi la Academia militară din Budapesta. Aici, Rebreanu și-a materializat preocupările literare: lecturi, conspecte, proiecte dramaturgice. La Budapesta și Gyula, Rebreanu a scris cinci povestiri, în limba maghiară, satire cu caracter anticazon (volum nepublicat). Scriitorul activează în poziția de ofițer la Gyula, demisionează în 1908, iar în 1909 trece clandestin munții spre București.
Debutul lui Rebreanu are loc în data de 1 noiembrie 1909 la Sibiu, în revista „Luceafărul”, condusă de O. Goga și O. Tăslăuanu. A fost publicată povestirea „Codrea (Glasul inimii)”. În aceeași revistă, Rebreanu a publicat nuvelele „Ofiliri”, „Răfuială” și „Nevasta”.

În 19 octombrie 1910 a avut loc prima participare a lui Liviu Rebreanu la o ședință a cenaclului literar condus de Mihail Dragomirescu. Din acest cenaclu mai făceau parte: Ion Minulescu, Emil Gârleanu, Cincinat Pavelescu, Dimitrie Nanu, Corneliu Moldovanu, Nicolae Davidescu, Alexandru Stamatiad, Mihail Săulescu, Mihai Sorbul.

Jurnalul său de lector („Spicuiri”) se concentrează în mod special asupra paginilor de critică și istorie literară din „Viața românească”, pagini ce-i aparțineau mai ales lui Garabet Ibrăileanu. Apoi, revizuiește, sub influența lui Ion Creangă, amintirile din copilărie scrise la Gyula.

Eugen Lovinescu consideră că „Liviu Rebreanu este cel mai mare creator epic al literaturii noastre” (E. Lovinescu, Scrieri 6, Istoria literaturii române contemporane)

La 4 aprilie 1944, Rebreanu era deja grav bolnav, suferind în urma unor severe probleme ale aparatului respirator. Scriitorul s-a retras la Valea Mare, iar o notă din jurnalul său menționează următoarele: „Perspective puține de salvare, dată fiind vîrsta mea, chistul din plămînul drept, emfizemul vechi și bronșita cronică.”

În data de 1 septembrie 1944, Rebreanu a încetat din viață la vârsta de 59 de ani, la Valea Mare. Mormântul scriitorului se află la Cimitirul Bellu din București.

Liviu Rebreanu
Produsele noastre pentru Liviu Rebreanu