Text poetic tradiționalist

Termenul de tradiţionalism trimite la substantivul tradiţie şi presupune un ataşament profund faţă de ceea ce înseamnă valorile trecutului. De regulă, tradiţionalismul evită însuşirea unei atitudini critice faţă de aceste valori.

Tradiţionalismul se defineşte cel mai bine în raport cu modernismul, dar şi definiţia modernismului evidenţiază strânsa legătură dintre aceste fenomene. Ideile tradiţionalismului trebuie raportate la romantismul românesc, care descoperise folclorul şi istoria, trecutul ca locuri ale evadării; tradiţionalismul presupune reîntoarcerea la aceste valori, promovate de paşoptişti. La începutul sec. al XX-lea, în literatura română apar două curente literare de orientare tradiţionalistă: sămănătorismul şi poporanismul.

Reprezentanţii tradiţionalismului preamăresc trecutul, neagă inovaţiile literare (în special simbolismul), critică instituţiile moderne, fac elogiul ţărănimii ca singura clasă autentică, stabilesc o opoziţie între sat şi oraş, duc la extrem preţuirea valorilor folclorice şi interesul pentru specificul naţional. Promovând cu predilecţie valorile etnice, reprezentanţii tradiţionalismului vor întreţine confuzia între etnic şi estetic (sunt considerate valoroase numai operele care corespund programului).

În perioada interbelică, ideile tradiţionalismului au fost reluate de revista Gândirea, condusă de Nechifor Crainic. Gândirismul continuă să afirme şi să susţină valorile literar-artistice naţionale în contextul nou al mişcării de idei din această epocă. Esenţială în această formă a tradiţionalismului este dimensiunea religioasă (componenta ortodoxă a spiritualităţii naţionale). La aceasta se adaugă cultul limbii naţionale, al ideii de neam şi preocuparea pentru miturile identităţii naţionale şi ale continuităţii.

Tradiţionalismul poetic al lui Ion Pillat se exprimă în acelaşi timp cu modernismul acestuia. Poetul reia vechile teme ale tradiţionalismului românesc prezente atât în pastelurile lui Alecsandri, cât şi în poezia sămănătoristă sau poporanistă. Acestea sunt susţinute însă cu alte mijloace, influenţate de atmosfera epocii (marcată de prezenţa simbolismului şi a modernismului poetic).

Într-o primă etapă, opera poetică a lui Ion Pillat este marcată de parnasianism; de la acest curent literar, poetul preia cultul formei perfecte, ideea asimilării poeziei cu pictura, evocarea obiectelor într-o manieră plastică şi interesul pentru peisaje şi culturi exotice. Înstrăinarea eului şi nevoia de recuperare simbolică a trecutului au consecinţe asupra formei de pastel spiritual a lui Ion Pillat, ca şi asupra motivelor care caracterizează discursul liric: vatra, amintirea, toamna, rătăcirea, dezrădăcinarea....

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in