Text poetic tradiționalist

Termenul de tradiționalism trimite la substantivul tradiție și presupune un atașament profund față de ceea ce înseamnă valorile trecutului. De regulă, tradiționalismul evită însușirea unei atitudini critice față de aceste valori.

Tradiționalismul se definește cel mai bine în raport cu modernismul, dar și definiția modernismului evidențiază strânsa legătură dintre aceste fenomene. Ideile tradiționalismului trebuie raportate la romantismul românesc, care descoperise folclorul și istoria, trecutul ca locuri ale evadării; tradiționalismul presupune reîntoarcerea la aceste valori, promovate de pașoptiști. La începutul sec. al XX-lea, în literatura română apar două curente literare de orientare tradiționalistă: sămănătorismul și poporanismul.

Reprezentanții tradiționalismului preamăresc trecutul, neagă inovațiile literare (în special simbolismul), critică instituțiile moderne, fac elogiul țărănimii ca singura clasă autentică, stabilesc o opoziție între sat și oraș, duc la extrem prețuirea valorilor folclorice și interesul pentru specificul național. Promovând cu predilecție valorile etnice, reprezentanții tradiționalismului vor întreține confuzia între etnic și estetic (sunt considerate valoroase numai operele care corespund programului).

În perioada interbelică, ideile tradiționalismului au fost reluate de revista Gândirea, condusă de Nechifor Crainic. Gândirismul continuă să afirme și să susțină valorile literar-artistice naționale în contextul nou al mișcării de idei din această epocă. Esențială în această formă a tradiționalismului este dimensiunea religioasă (componenta ortodoxă a spiritualității naționale). La aceasta se adaugă cultul limbii naționale, al ideii de neam și preocuparea pentru miturile identității naționale și ale continuității.

Tradiționalismul poetic al lui Ion Pillat se exprimă în același timp cu modernismul acestuia. Poetul reia vechile teme ale tradiționalismului românesc prezente atât în pastelurile lui Alecsandri, cât și în poezia sămănătoristă sau poporanistă. Acestea sunt susținute însă cu alte mijloace, influențate de atmosfera epocii (marcată de prezența simbolismului și a modernismului poetic).

Într-o primă etapă, opera poetică a lui Ion Pillat este marcată de parnasianism; de la acest curent literar, poetul preia cultul formei perfecte, ideea asimilării poeziei cu pictura, evocarea obiectelor într-o manieră plastică și interesul pentru peisaje și culturi exotice. Înstrăinarea eului și nevoia de recuperare simbolică a trecutului au consecințe asupra formei de pastel spiritual a lui Ion Pillat, ca și asupra motivelor care caracterizează discursul liric: vatra, amintirea, toamna, rătăcirea, dezrădăcinarea.

Volumul care ...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in