Ion Minulescu

Ion Minulescu a fost un poet și prozator român, reprezentant important al curentului simbolist românesc.

Ion Minulescu | Opera | Materiale Liceunet

  • Corigent la limba română

Ion Minulescu | Opera

1. Versuri

  • Romanțe pentru mai târziu, 1908
  • De vorbă cu mine însumi, 1913
  • Spovedanii, 1927
  • Strofe pentru toată lumea, 1930
  • Nu sunt ce par a fi, 1936
  • Versuri, 1939

2. Proză

  • Casa cu geamurile portocalii, 1908
  • Măști de bronz și lampioane de porțelan, 1920
  • Lulu Popescu, 920
  • Pleacă berzele, 1920
  • Roșu, galben și albastru, 1924
  • Manechinul sentimental, 1926
  • Corigent la limba română, 1929
  • Bărbierul regelui Midas, 1929
  • 3 și cu Rezeda 4, 1933
  • Cetiți-le noaptea, 1933

Ion Minulescu | Date despre autor

Născut în data de 6 ianuarie 1881, la București, Minulescu s-a bucurat de onoarea de a fi desemnat director general al artelor în 1922.

În 1897 îi sunt publicate primele poezii în revista „Povestea vorbei” de la Pitești, unde este elev. În 1898, publică în „Foaia pentru toți” sub pseudonimul „I.M. Nirvan”. După terminarea liceului, Minulescu pleacă la Paris pentru a studia dreptul, la care renunță, însă, preferând literatura simbolistă franceză.

Începând cu anul 1905, publică poezii și fragmente de proză în revista „Viața Nouă”, condusă de Ovid Densușianu, iar din 1906 publică parte din versurile care vor alcătui „Romanțe pentru mai târziu” în „Viața literară și artistică” a lui Ilarie Chendi. Poetul participă la „sâmbetele literare” organizate de „Convorbirile critice” ale lui Mihail Dragomirescu, cerc din care mai fac parte, printre alții, Liviu Rebreanu, Emil Gârleanu și Mihail Sorbul.

După căsătoria poetului cu scriitoarea Claudia Millian, urmează anii războiului (1916-1918),  când cei doi soți se refugiază la Iași. Apoi, Minulescu își face debutul ca autor dramatic: pe scena Teatrului Național se joacă piesa „Pleacă berzele” și comedia într-un act „Lulu Popescu”. În 1924, după ce fusese în prealabil publicat în „Viața românească”, apare romanul „Roșu, galben și albastru”, unul din marile succese literare ale vremii.

Ion Minulescu a fost numit director general al artelor în Ministerul de culte și arte. A condus publicațiile simboliste „Revista celorlați” și „Insula”. S-a format ca scriitor sub influența lui Duiliu Zamfirescu, Alexandru Macedonski, Ștefan Petică și a simboliștilor francezi și belgieni. A mai scris proză, piese de teatru și cronici dramatice.

În data de 11 aprilie, 1944, în urma unui colaps cardiac, Ion Minulescu încetează din viață la București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.

Produsele noastre pentru Ion Minulescu