Particularități ale comicului de situație

Comicul se defineşte, în sens larg, drept tot ceea ce stârneşte râsul. Este un fenomen antropologic, propriu naturii umane. Modalităţile care stârnesc râsul, ca şi sensibilitatea la comic diferă de la o epocă la alta, de la o cultură la alta, de la individ la individ. Un element esenţial în declanşarea efectului comic pare a fi contrastul sau nepotrivirea (între aparenţă şi esenţă, între pretenţii şi realitate, între aşteptări şi rezultate, între viu şi mecanic etc.). Pentru a fi receptat cu o atitudine binevoitoare, de detaşare amuzată, contrastul comic trebuie să fie inofensiv, să nu producă suferinţă sau daune. Principalele forme de realizare a comicului în dramaturgie sunt comicul de situaţie, de caractere sau de moravuri şi de limbaj.

Comedia este specia genului dramatic, în versuri sau în proză, care are finalitate moralizatoare şi produce râsul cititorului sau al spectatorului, prin folosirea a diferite tipuri de comic. Ca trăsături generale ale comediei pot fi menţionate: destinată să provoace râsul, personajele reprezintă categorii sociale diverse; subiectele sunt general umane, eroii întruchipând caractere (parvenitul obraznic, sclavul şiret, aristocratul mândru); conflictul se plasează între aparenţă şi esenţă (doar aparent, valorile sunt false); deznodământul este vesel, stilul – parodic. Conflictele dramatice în comedie sunt derizorii, de nivel exterior, şi ilustrează ridicolul preocupărilor personajelor.

Comedie de moravuri, care dezvăluie viaţa publică şi de familie a unor politicieni care, ajunşi la putere şi roşi de ambiţii, sunt caracterizaţi de o creştere bruscă a instinctelor de parvenire, „O scrisoare pierdută” se înscrie în seria operelor caragialiene care au în centru vanitatea.

Acţiunea piesei se...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in