Particularitățile textului dramatic

Piesa de teatru „O scrisoare pierdută” îl are drept autor pe I.L. Caragiale, considerat a fi cel mai de seamă dramaturg român. Admirat până în ziua de astăzi pentru actualitatea creațiilor sale, Caragiale a lăsat în urma sa o moștenire literară impresionantă. Piesa „O scrisoare pierdută” a fost interpretată pentru prima dată în anul 1884, pe scena Teatrului Național din București.

Comedia aparține realismului clasic, deoarece respectă principiile societății „Junimea” și estetica realismului care se regăsesc în criticarea „formelor fără fond” și a politicienilor corupți, satirizarea unor aspecte sociale, spiritul de observație acut, veridicitatea obținută prin tehnica acumulării detaliilor, individualizarea „caracterelor’’ prin limbaj.

Titlul piesei („O scrisoare pierdută”) se referă la pretextul dramatic care determină acțiunea operei.  Pierderea scrisorii declanșează un conflict politic, devenind astfel obiectul unui șantaj. Astfel, titlul evidențiază latura ironică a comediei, prin faptul că o simplă scrisoare este capabilă de generarea unui scandal, care poate influența la rândul său destinul politic al unei întregi regiuni.

Tema operei este reprezentată de demascarea ipocriziei, a ridicolului și a prostiei omenești, reflectate în societatea românească, văzută prin ochii autorului. Suprapunerea dintre interesele a două grupări politice locale ale partidului aflat la guvernare reprezintă cadrul în care I.L. Caragiale alege să expună și să critice moravurile politicienilor secolului...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in