Particularități de construcție a unui personaj - Zoe

Opera dramatică este un text literar destinat reprezentării scenice și construit în principal prin dialog. O lucrare dramatică are două modalități distincte de prezentare a informației: replicile, adică intervențiile personajelor, care constituie aspectul literar al textului; indicațiile scenice (didascalii), adică sugestiile privitoare la decoruri, mimică, gesturi, lumini, costume, fond sonor și care vizează realizarea spectacolului.

Personajul din textul dramatic are trăsături particulare în raport cu personajul din textul epic. El se prezintă direct, prin ceea ce spune și prin felul în care acționează. Predominante, în textul dramatic, sunt modalitățile de caracterizare indirectă, realizată prin intermediul acțiunilor, al atitudinilor adoptate de personaj și prin limbaj. O modalitate specifică de caracterizare a personajului din textul dramatic sunt didascaliile, care pot reprezenta o modalitate de caracterizare directă, făcută din perspectiva autorului sau o modalitate de caracterizare indirectă, prin consemnarea reacțiilor personajului în raport cu anumite evenimente.

Comedie de moravuri, care dezvăluie viața publică și de familie a unor politicieni care, ajunși la putere și roși de ambiție, sunt caracterizați de o creștere bruscă a instinctelor de parvenire, „O scrisoare pierdută” se înscrie în seria operelor caragialiene care au ca temă vanitatea.

Acțiunea se desfășoară în „capitala unui județ de munte”, pe fondul agitat al unei campanii electorale. Timpul și spațiul acțiunii – capitala unui județ de munte, spre sfârșitul secolului al XIX-lea, în timpul unui proces electoral – sugerează universalitatea situațiilor prezentate și accentuează caracterul moralizator al intrigii și al situațiilor prezentate. Aici are loc conflictul dintre ambițiosul avocat Nae Cațavencu, din „opoziție”, care aspiră spre o carieră politică, și grupul conducerii locale (prefectul Ștefan Tipătescu, „prezidentul” Zaharia Trahanache). Pentru a-și forța rivalii să-l propună candidat în locul lui Farfuridi, Cațavencu amenință cu un șantaj. Instrumentul de șantaj este „o scrisorică de amor” a lui Tipătescu, trimisă doamnei Zoe Trahanache, soția „prezidentului”; pierdută de Zoe, scrisoarea este găsită de un cetățean turmentat și subtilizată de Cațavencu. Șantajul o sperie pe Zoe, care, pentru a nu fi compromisă public, exercită presiuni asupra celor doi „conducători” ai jude...