Critică literară

Pe această pagină vei găsi opinii ale unor importanți critici literari legate de comedia „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale.

„Scrisoarea e simbolul echivoc al unei realități (pentru Zoe și Tipătescu care știu că ea există); al unei simili-realități («documentul» cu care amenință public Cațavencu); și al unei pseudo-realități (un simplu fals, o plastografie, în versiunea acreditată de Trahanache). În economia dramatică ea e totodată un pre-text (existent înaintea declanșării evenimentelor), un infra-text (acționând tot timpul dedesubtul periferiei) și un supra-text (ca simbol ce trece peste accepțiunile acordate pe rând). Această ultimă valoare conferă de fapt Scrisorii o funcție coalescentă. Să distingem că (...) în comedia lui Caragiale există două scrisori simetrice: a lui Tipătescu către Zoe și a «becherului», primite de la nevasta unei persoane însemnate (...) Scrisoarea primă are o traiectorie circulară; scrisoarea (lui Dandanache), una în sens unic: numai astfel își poate ea atinge ținta și nu se mai întoarce (...) Întreaga acțiune se desfășoară de fapt între două paradigme epistolare (...).”

(Mircea Zaciu - critic și istoric literar român, prozator, membru de onoare al Academiei Române)

„O primă categorie de ambițioși reunește câteva figuri sub semnul tradiției de a păstra o situație statornică, de a-...