Lock

Critică literară

Lock

Pe această pagină vei găsi opinii ale unor importanți critici literari legate de comedia „O scrisoare pierdută” de Ion Luca Caragiale.

„Scrisoarea e simbolul echivoc al unei realități (pentru Zoe și Tipătescu care știu că ea există); al unei simili-realități («documentul» cu care amenință public Cațavencu); și al unei pseudo-realități (un simplu fals, o plastografie, în versiunea acreditată de Trahanache). În economia dramatică ea e totodată un pre-text (existent înaintea declanșării evenimentelor), un infra-text (acționând tot timpul dedesubtul periferiei) și un supra-text (ca simbol ce trece peste accepțiunile acordate pe rând). Această ultimă valoare conferă, de fapt, Scrisorii o funcție coalescentă. Să distingem că (...) în comedia lui Caragiale există două scrisori simetrice: a lui Tipătescu către Zoe și a «becherului», primite de la nevasta unei persoane însemnate (...) Scrisoarea primă are o traiectorie circulară; scrisoarea (lui Dandanache), una în sens unic: numai astfel își poate ea atinge ținta și nu se mai întoarce (...) Întreaga acțiune se desfășoară de fapt între două paradigme epistolare (...).”.

(Mircea Zaciu - critic și istoric literar român, prozator, membru de onoare al Academiei Române)

 

„O primă categorie de ambițioși reunește câteva figuri sub semnul tradiției de a păstra o situație statornică, de ...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in