Construcția subiectului

Scrie un eseu de 2 – 3 pagini despre construcția subiectului într-o operă dramatică studiată, pornind de la ideile exprimate în următoarea afirmație critică: „Dramatismul implică în mod necesar confruntarea polemică, lupta. Unde nu există adversitate, latentă sau declarată, nu există nici dramatism”. (Adrian Marino, Dicționar de idei literare).

Cerințe: 

Notă! În elaborarea eseului, vei respecta structura textului de tip argumentativ: ipoteza, constând în formularea tezei/ a punctului de vedere cu privire la temă, argumentația (cu minimum 4 argumente/ raționamente logice/ exemple concrete etc.) și concluzia/ sinteza.
În vederea acordării punctajului pentru redactare, eseul trebuie să aibă minimum 2 pagini.

Rezolvare:

Genul dramatic cuprinde totalitatea operelor literare care sunt destinate reprezentării scenice. Din acest motiv, trăsătura esențială și distinctivă a operelor dramatice este „dramatismul”, înțeles, în sens larg, ca acțiune, confruntare (drama – acțiune).

Comedia este specia genului dramatic, în versuri sau în proză, care are finalitate moralizatoare și produce râsul cititorului sau al spectatorului, prin folosirea a diferite tipuri de comic. Ca trăsături generale ale comediei pot fi menționate: finalitatea amuzantă (specia e destinată să provoace râsul), personajele reprezintă categorii sociale diverse; subiectele sunt general umane, eroii întruchipând caractere (parvenitul obraznic, sclavul șiret, aristocratul mândru); conflictul se plasează între aparență și esență (doar aparent, valorile sunt false); deznodământul este vesel, stilul – parodic. Conflictele dramatice în comedie sunt derizorii, de nivel exterior, și ilustrează ridicolul preocupărilor personajelor. Dintre toate speciile genului dramatic, comedia și drama sunt cele mai apropiate de noțiunea de „dramatism”, pentru că „implică în mod necesar confruntarea polemică, lupta.” (Adrian Marino) Comedia în principal, mai ales prin finalitatea urmărită, presupune existența conflictelor care declanșează și susțin acțiunea, ilustrând clar ideea că „Unde nu există adversitate, latentă sau declarată, nu există nici dramatism.” (Adrian Marino, Dicționar de idei literare)

Comedie de moravuri, care dezvăluie viața publică și de familie a unor politicieni care, ajunși la putere și roși de ambiții, sunt caracterizați de o creștere bruscă a instinctelor de parvenire, O scrisoare pierdută se înscrie în seria operelor caragialiene care au în centru vanitatea. Piesa este inspirată de un eveniment din actualitatea vremii: în 1883 au avut loc alegeri pentru Adunarea Constituantă, în scopul alcătuirii unei noi Camere a Deputaților.

Acțiunea piesei se desfășoară în „capitala unui județ de munte”, pe fondul agitat al unei campanii electorale, care determină „confruntarea polemică, lupta” (Adrian Marino), care opune două grupuri de personaje. Conflictul are loc între ambițiosul avocat Nae Cațavencu, din „opoziție”, care aspiră spre o carieră politică, și grupul conducerii locale (prefectul Ștefan Tipătescu, „prezidentul” Zaharia Trahanache). Pentru a-și forța rivalii să-l propună candidat în locul lui Farfuridi, Cațavencu amenință cu un șantaj. Instrumentul de șantaj este o „scrisorică de amor” a lui Tipătescu, trimisă doamnei Zoe Trahanache, soția „prezidentului”; pierdută de Zoe, scrisoarea este găsită de un cetățean turmentat și subtilizată de Cațavencu. Șantajul o sperie pe Zoe, care, pentru a nu fi compromisă public, exercită presiuni asupra celor doi „conducători” ai județului și obține promisiunea candidaturii lui Cațavencu. Adversitatea, latentă în primul act al piesei, dintre prefect și Cațavencu, devine exterioară, declarată, în actele următoare, care implică în conflictul i...

Textul de mai sus este doar un extras. Numai membrii pot citi întregul conținut.

Obține acces la întregul eBook.

Ca membru al Liceunet.ro, beneficiezi de acces la întregul conținut.

Achiziționează un abonament acum

Deja membru? Log in